miercuri, 28 septembrie 2011

mi-e frica


...de ziua cand prieteniile la care tin acum ca la ochii din cap vor deveni amintire..si am senzatia ca asa va fi:( Mi-e teama ca timpul si distanta isi pune amprenta pe orice prietenie! Nu as vrea asta..dar am invatat ca timpul nu s-a imprietenit cu nimeni pana acum.....Mi-e frica uneori ca, din pornirea mea de a face bine, nu fac decat sa atrag raul. Mi-e frica de gandul ca parintii mei sunt muritori..Frica ce mi-a dat-o plecarea tatalui meu.. ..Oare n-ar trebui sa traiasca vesnic? Mi-e frica de tot ceea ce se sfarseste prin a ne lasa singuri, prieteniile pe radacinile carora promitem ca nimeni si nimic nu ne desparte.. Mi-e frica de cele mai multe ori sa gandesc prea mult cand e de luat o decizie...prefer sa iau decizia care o simt atunci.Mi-e frica sa mai pornesc pe un drum nou, fara sa am pe cineva care sa ma sprijine. Mi-e frica sa iubesc, pentru ca ajung sa nu mai simt ca as fi jumatatea cuiva...Mi-e frica de esec si de sentimentul infrangerii, de aceea muncesc din greu pentru orice implinire. Mi-e frica sa nu-i dezamagesc pe ai mei. Sunt tot ce am mai drag. Mi-e frica de sentimentul singuratatii, sentiment atat de prezent, mi-e frica chiar ca m-am obinsuit atat de mult singura incat cineva foarte greu si-ar putea odihni gandurile langa mine. Mi-e frica de acel cineva care printr-un singur cuvant mi-ar putea schimba viata, mi-e frica uneori ca nu va aparea, mi-e frica uneori ca va aparea si voi deveni o furtuna de sentimente. Mi-e frica de ironie, oare cine esti tu sa-mi spui mie ce-mi lipseste? Mi-e frica de dor, caci atunci cand simt lipsa cuiva, cand mi-ar prinde tare bine o imbratisare in jurul meu sunt doar peretii, navalesc sentimentelesinguratatii.....Mi-e frica de departare, caci ..ea ma poate invinge, imi poate fura tot ce am sau imi poate pastra. Mi-e frica de acel “a fost odata” , pentru ca atunci cand il povestesc il retraiesc, il simt...ma vad in locuri unde am fost atat de fericita! Mi-e frica deoarece ceea ce iubesc acum va deveni “amintire", mi-e frica sa recunosc ca oamenii sunt rai, mi-e frica sa recunosc ca sunt slaba....si ca seara in pat plang de neputinta....

Niciun comentariu: