luni, 25 ianuarie 2010

Ramas bun, Adio gand....

Cam asta ar fi trebuit sa iti spun dimineata cand ai plecat....ca nu, nu va mai fi, din nou, nimic la fel si totul mi-a placut..si zambetul tau ..si incercarile tale de a ma saruta...pana chiar si mangaierile tale pe corpul meu ....ce tie ti se parea rece si infrigurat.......el era speriat si se temea de noi avalanse de trairi..da..in acea dimineata am descoperit ca nu mai iubesc cu aceeasi intensitate sau poate am descoprit ca nu mai vreau sa cred again in iubire....
  Da, ma uitam la tine si la privirea-ti jucausa..rugamintea de a ma abandona in bratele tale....cate zile am asteptat aceasta rugaminte..cate zile scenariul era facut in mintea mea si cand a fost sa fie am preferat sa intorc spatele si sa accentuez starea de somn..... Uimit? De ce? Te asteptai si asta data sa spun ca da, te vreau? Poate fiecare celula a corpului meu te vroia, poate ca fiece centimetru striga cu disperare: " atinge-ma!" dar nu, nu e de bine..ce rost sa ne atingem buzele intr-un sarut? Ce rost sa ne contopim? pentru ce? de ce sa ne mintim? su mai bine spus de ce sa ma mint eu? ca sa mai trec o linie pe tablia patului? Nu-mi sta in caracter..da..caracterul..spuneai ca ne limiteaza...din contra..caracterul cred ca ma defineste pe mine si mai ales faptul ca , uneori, datorita educatiei si celor 3 feluri de gandire ( da, citesti bine, 3) sunt ceea ce sunt, sunt cea pe care, uneori, spuneai ca o iubestisi alteori o iubeai carnal..cu pofta si daruire....si eu in mintea mea credeam ca asta-i totul...NU, m-am trezit in acea dimineata si am pus lucrurile cap la cap...le-am adunat si pe cele insirate pe jos si pe cele puse in dulap bine si m-am uitat mai atenta si mai  detasata...si in tot acest timp mainele-ti flamande erau pe corpul meu si ma mangaiau, ma redescopereau dupa o vreme....dar eu..parca murise ceva in mine..acel ceva care acum vreme era declansatorul..s-a defectat vei zice...as spune nu...la altii a avut reactie..acum nu..sa fie vina mea ? sau a ta? sau o noastra? sau a sortii? cred ca eram poate copii atunci si ne gandeam cu mintea prea departe la visele frumoase pe care tot noi le-am faramat..Nu! nu! nu! Stai, nu fugi acuzandu-ma in sinea ta da rautate...si nu-mi trimite mesaje subintelese prin pozitia corpului in usa deschisa tie spre a pleca..va fi un La revedere...cu inteles de Adio! Mi-ar fi placut sa fie mesajul dorit in vremea aia pink: pana diseara nu este mult...dar nu...gata..trebuie sa inchid usa, intra frigul....si nu, nu te uita in ochii mei si nici spre piept..nu imi e frig....nu imi va fi dor de tine...imi va fi dor de mine....si asta ma doare cel mai mult...
 Adio......

Un comentariu:

EL spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.