Sentimente confuze și în același timp dorință de completare reciproca cu cineva.
O zi normală, o discuție, un zâmbet,o destăinuire și ajungi să placi acea persoana. Să ai dorință aia nebuna să îi vorbești cât mai repede și cât mai mult și uneori când stai de vorba să nu iți găsești cuvintele dar ele să fie în mintea ta, si se succed treptat și totuși nu știi cu care să începi.
Mi se întâmplă chestia asta și nu stiu cum să o opresc..nu vreau să o opresc..este o nebunie de care am nevoie, este precum o dorință ascunsa care se întâmplă...prinde contur!
Oricine poate afirma că are o fire complexa, că este un individ sau o individa care nu se poate incadra într-un anumit tipar, dar totuși ceva ne definește, în așa multe varietăți.
Am fugit fară motiv să fiu citita, și totuși lumea mă citește așa de ușor... Mă schimb, fizic vorbind, destul de des, și totuși sunt atât de simplu pe interior... Mă ascund și mă pierd de mine însumi că în final să îmi dau seama că că am din toate cate ceva și nu mai pot da înapoi. Că și cum aș fi avut o groaza de chiriași care au lăsat câte ceva în urma lor.
Zilele au devenit mai ușor de suportat.
Mereu când ajung la birouș primul lucru pe care îl fac deschid calculatorul și apoi îl caut cu privirea. Este greșit? Poate că da,poate că nu...nu stiu..este o stare ciudata a fiecaruia din noi, când nu știm de ce se întâmplă, ceea ce se întâmplă dar nu stam să gândim..pentru că ne place și pentru că ne dă starea aia de bine! Îmi place albastrul, îmi place să fiu cu capu'n nori, îmi place să cred că exista o lume numai a mea, iar că eu sunt în centrul ei chiar daca mă retrag în umbra.
Omul din umbra care nu e cine știe ce de capul lui, dar care poate să facă diferență.
Mă simt bine și zâmbesc..gândurile îmi sunt acaparate și zboară spre...el..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu