Părea ziua de azi!
Uneori aveam impresia că ca e atât de adâncă prăpastia și ca nu o să mai reușesc sa ajung la liman.
Ma uitam după razele soarelui și în zilele noroase nici o umbră de lumină nu pătrundea.
In ziua în care am început să îmi ridic mâinile și să mișc picioarele am simțit caldura razelor de soare.
Atunci mi s-a făcut foame de soare, de căldură și dor de mine! Și în disperare am început să urc, să escaladez și să mă apropii de lumina.
Azi e soare, cu liniște și nori, cu zâmbete si adieri de vânt ce îmi mângâie părul.
Azi eu zâmbesc! Privesc în urmă și îmi amintesc ca mereu am fost pregătită de luptă.
Realizez ca a fost o rătăcire cat am preferat să nu lupt. Dar uneori și rătăcirile te duc spre alei cu flori și soare.
In poienițe neștiute.
Mi-e bine!
Zâmbesc!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu