picatura de optimism

A rasarit soarele in Dublin! M-am trezit fredonand o melodie si totul mi se pare atat de frumos! Dragilor, va spun eu.... viata este frumoasa! Nu conteaza ca esti la 23 sau la 32 de ani, important este sa te simti bine cu tine! Azi imi iau mantia fermecata si plec sa colind prin soare. Am patura de frunze aramii care imi zambesc strengareste de pe aleile parcului si soarele imi da cate o cupa de fericire! M-as imparti in mii de bucatele si sa ascund si ultimul gand de teama, sa prind fluturii si sa ii intreb cum este viata la inaltimi, sa alerg dupa libelule si sa le iau cu imprumut o pereche de aripi, sa colind zarile si sa ma odihnesc pe aripile unui pescarus ce brazdeaza vazduhul, sa aduc zambete pe chipul oamenilor tristi si sa ii fac sa vada frumusetea lucrurilor, sa se bucure de orice minut si sa lase fruntile incruntate, sa strig in gura mare ca fericirea nu consta in lucruri mari, palpabile....fericirea poate veni dintr-un zambet oferit la cafeaua de dimineata, la o imbratisare pe malul unui lac cu nuferi, pe o alee de cartier unde furi un sarut si asculti greierii in timp ce fac dansul fericirii!
Nu credeam ca la 32 de ani voi putea sa zambesc atat de larg chiar daca unele lucruri imi lipsesc, chiar daca dimineata nu am pe chipul cui sa imi odihnesc ochii somnorosi, nu sunt o pereche de brate care sa ma cuprinda si sa imi dea forta zilei ce vine.... eu le astept, vor veni acele brate si ma vor face fericita, trebuie sa astept si sa cred in mine! Merit tot ce e bun si frumos, merit tot ce ma poate fericita dar toate la timpul lor! Astept cuminte planurile vietii pentru mine si pana atunci imi iau sevaletul si plec sa desenez marea cu frumusetea ei!