32...povestea mea de 3 zile

Am deschis de ceva timp pagina si vreau sa povestesc cum au fost ultimele zile pentru mine dar cuvintele se ascund la umbra sufletului, parca nici ele nu stiu sa descrie ce mi s-a intamplat! Eu care mereu am spus ca inca mai cred in povesti frumoase am fost acum protagonista unei povesti..a unei frumoase povesti cu de toate incarcata: surprize de tot felul, oameni atat de frumosi si de dragi mie, oameni care pana mai ieri erau doar niste chipuri pe pagina de Facebook a revistei Actualitatea Irl...oameni care mi-au aratat ca chiar daca sunt la mii de kilometri departare de locul unde am deschis ochii, de locul unde imi am obarsia si familia, de locurile care imi aduc lacrimi pe obraji cand ma gandesc "acasa" pot sa fiu fericita, sa zambesc si sa ma simt ca intr-o poveste unde dorintele devin realitate...ma mistuie dorul de tara, de muntii mei iubiti unde am avut atatea nopti petrecute si zile pa partii, de marea mea asa cum e ea cu algele la mal, cu mancatorii de seminte, cu manelele la maxim...dar acolo am avut rasaritul de soare cel mai frumos....da...si cum va spuneam..am avut povestea mea...frumoasa de la inceput pana la sfarsit....
Sa o luam cu inceputul...fiind prinsa cu evenimentul nu am avut timp sa ma gandesc prea mult ca vine ziua mea sau mai bine spus am "uitat" sa ma mai gandesc la ea deoarece nimic nu se intrezarea..iar aveam sa devin plangacioasa ca sunt singura, ca imi lipsesc cele cateva lucruri dupa care tanjesc de ceva vreme....Si uite asa a venit ziua de zambata si a inceput nebunia:) Am plecat la aeroport sa ridic trupa care ne venea din tara pentru eveniment ( Ro-mania) apoi am ajuns la sala unde am inceput sa aranjam sala...in timp ce puneam huse de scaun si fete de mese ma gandeam ca mai e putin si e ziua mea si e pentru prima data cand nu organizez ceva, macar o iesire la un Latte cu fetele! Dar gandul mi-a fugit repejor inapoi si