dor si putere

Nu mai pot sa mai scriu, asta ma-nnegureaza si mai tare. Cateodata am inteles, scriind. A fost frig, in seara asta,a fost intuneric in seara asta!

Incep posturile si nu le mai duc la bun sfarsit, incep sa mananc o para si dupa doua guri nu imi mai place, incep sa privesc un film si il opresc dupa prezentari. Ma ridic, ma imbrac si plec sa ma plimb..vitrinele din Dublin se pregatesc de vara (da, de VARA), oamenii din jurul meu sunt grabiti, sunt multi si imbracati ca in luna mai acasa.
Mi-e dor de acasa, de Bijou, de prieteni si iesiri, de o partie lunga si un soare undeva la 2000m, de un vin fiert cu scortisoara si de o invartita facuta de bunica, Dzeu sa o ierte.Mi-e dor de un latte si de o barfa in cafeneaua de la Real, mi-e dor de Cismigiu si de ghioceii lui.

Ma privesc in oglinda si ma iau la palme imaginare: ce ai mai fata? Mereu ai fost puternica, mereu ai invins..rezista, vei reusi! Nimic nu este usor in viata asta! Am invatat sa fiu puternica si sa reusesc in ceea ce imi propun! Voi reusi si acum!

Mi-e dor de varsta celor 7 anisori cand dormeam la bunica in bucatarie, cu lemnele trosnind in soba si puiul la ceaun sfaraind.

Ploaia ma indispune, vremea mohorata ma intristeaza dar eu sunt vesela pentru ca stiu ca voi invinge!