Confesiuni cu sufletul in palma

Dust in the wind

2012-01-29T22:41:00.003+02:00

Nu stiu daca pot numi Irlanda tara in care voi trai de acum inainte, nu stiu daca maine cand mă trezesc mă gandesc mai intai ca e luni sau mă gandesc ca sunt singura.....Nu stiu atat de multe lucruri...si asta mă sperie! Pana acum stiam atat de bine cum vor fi lucrurile...acum 18 luni stiam ca voi ramane in România, stiam ca voi întâlni un Om care sa mă iubeasca si care sa mă inveseleasca, pe are sa il inveselesc cu alintaturile mele, cu felul meu de a fi! Stiam ca imi doresc 2 copii, minim, ca imi doresc o casuta modesta pe malul unei ape si sa calatoresc; sa am un câine maaaare si alb, sa am o gradinuta cu flori unde sa pun zambilute.....stiam lucrurile astea, le simteam ca asa trebuie sa se intample dar acum...acum sunt blank, asemeni unui DVD cumpărat din magazin care nu stiu ce vei pune pe el, ce capacitate are, daca ii vei imprima ceva pe fata sau nu!!!!
Este ciudat sentimentul asta....si mă doare! Nu stiu ce mă doare mai mult...faptul ca imi pierd speranța sau faptul ca mă pierd pe mine; faptul ca mă simt uitată in pădure de cineva in care mi-am pus toata baza sau faptul ca eu, cea care gaseam iesiri din tot felul de labirinte, acum chiar daca vad ca la 10m de mine e ieșirea din pădure mi-e frica sa o iau pe acolo de teama sa nu mă ratacesc! Mi-e teama de o zgarietura....eu....care am avut sufletul terfelit si călcat cu senilele de la tancuri...eu, care mereu ridicam privirea si imi spuneam ca trec si peste asta, ceea nu ma omoara ma face mai puternica!
Mi-e teama sa nu reusesc a narui tot ce visam...mi-e teama ca, ceea ce imi doresc cu ardoare, va fi doar un vis frumos, intr-o zi cu soare desenat! Ma simt mica, vulnerabila, speriata, trista, pierduta! Incerc sa imi gasesc noi repere in locul celor avute pana acum un an, incerc sa bajbai prin destin si, sa gasesc ceva sa ma faca sa zambesc... ceva palpabil in viata mea, ceva care sa ma faca sa zambesc fericita...mi-e greu si mi-am pierdut chiar si speranta si asta doare cel mai mult!

Iti mai aduci aminte?

2012-01-29T05:23:00.002+02:00

Cand te rugam sa pleci? Sa zabovesti la alte usi si alte ferestre...sa uiti adresa mea si sa ma uiti si pe mine...sa uiti rasartul de soare si cafeaua neagra de pe balcon?
Acum te rog sa revii...sa ma ridici in brate si sa imi promiti ca voi zambi!

Maine probabil te voi alunga iar, asa imi este firea.....asa m-ai invatat; mi-ai dat de inteles ca viata este o lupta, m-ai educat sa ma bucur de clipele frumoase...acum te rog sa imi dai o clipa de la tine...

Melancolie? Ma auzi?.....

Goliciune

2012-01-26T00:21:00.001+02:00

Am hotarat sa mă dezbrac, sa raman goală, fara sentimente, fara gânduri, sa dau jos si bunul simt, si respectul si sa ma preumblu goală prin viata!
As da jos de pe mine si inhibitiile, si prejudecatile, si gandirea de copil fericit...sa nu mai raman cu nimic, sa fiu blank! Nu m-as dezbraca de amintiri. de oamenii dragi si de cărți....in rest nimic nu mai vreau sa stiu! Nu mai vreau sa stiu de iubire, de dusmani, de prieteni falsi, de ura, de sex, de razbunari proaste si concluzii pripite!!
M-as urca apoi intr-un turn de castel si as impleti o mantie care sa acopere pământul, o mantie roz, cu stelute albe si roșii imprastiate....dar as reusi doar sa acopar minciunile, ura, inselatoriile, prostia si ingnoranta....si tot nu ar dispărea!
Te-as lua pe tine de mana si te-as duce in lumea mea, unde totul este frumos dar nu o fac, nu incapi in lumea mea, nu te potrivesti acolo! Tu ai nevoie sa epatezi.....Nu te-ai potrivi in casuta mea cu cerdac de lemn, cu perdele maro la ferestre si cu podele de lemn...Cu fotoliul ros de pisici, cu patura de lana acoperit. Acolo sunt eu, cea care nu imi este teama sa fiu sensibilă, nu mă ascund sa spun ca mă mistuie dorul, nu imi este frica sa spun ca sunt fericita.....acolo pot desena cum vreau eu, cromatica mi-o aleg singura! Si, culmea: nimeni nu mă judeca! Poate si pentru ca ultimele vizite primite au lasat goluri imense, au dispărut dulapuri si le-am înlocuit cu lacrimi, au dispărut mese si le-am înlocuit cu nopti nedormite, au dispărut usi si le-am înlocuit cu schimbări majore si fara urma de a mă întoarce...Am amanetat inima la un pariu nebun, cândva intr-o luna de octombrie si am plecat, am lasat totul in urma si visat cu ochii deschisi! Am vrut si am crezut ca voi schimba totul la mine in bine...si nu mi-a iesit....cand m-am trezit am decis sa pun lacate mari si sa arunc cheile, spunandu-mi ca daa e sa merit sa le deschid voi gasi cheile....
Da, voi ramane dezbracata si voi trage pe mine doar o salopeta cu indiferenta si o voi da jos seara, da, voi dormi iar dezbracata si singura! Cred ca a ajuns sa imi placa!
Si totuși sa nu crezi ca sunt o nesimtita, ca nu mă bucur de existența ta...o fac! Dar intr-un fel al meu, proaspat patentat, invat si eu sa imi testez limitele, sa invat sa merg, sa invat sa rad indiferenta, sa invat sa umblu goală.....si sa privesc marea...

Un nou inceput

2012-01-16T17:55:00.003+02:00

Imi aduc aminte ca dupa ce am luat drumul capitalei am fost un fel de calator cu desaga in spinare..ma tot mutam din cartier in cartier, din diferite motive si considerente..abia dupa aproximativ un an mi-am gasit locul meu, locul unde am stat ani buni si frumosi...
Cel mai urat imi era cand faceam bagaje, strangeam..si mutam...incarca in masina...mergi si descarca, gaseste-le iar locul la fiecare, aranjeaza-le sa iti fie pe plac...si cand te obisnuiai mai bine....iar o luam de la capat...
Am plecat in Irlanda, am vechime aici de un an si aproape 2 luni si am schimbat...4 case cred..din doua am plecat pentru ca nu mai rezistam ipocriziei, nesimtirii si prostiei iar din doua...pentru ca asa a fost sa fie!
Acum iar bagaje, iar drumuri, iar schimbari...pai deh, uite asa cunosc si eu Dublinul:)) Dar de data asta am acel sentiment care l-am avut si cand m-am stabilit pentru cativa ani ...asa ca aici stiu ca o sa stau cativa ani...si ca totul va fi bine! Doamne ajuta si inainte cu bagajele!
Tot din autobus va scriu si aceasta postare:) Ca sa va tin la curent :)

Poc!!!

2012-01-10T02:18:00.001+02:00

Stii ce nu imi da pace? Gandul ca cineva arunca cojile de la iubirile pierdute la gunoi, ca nu le pune putin pe soba, la uscat..sa le simta aroma si sa le prinda mireasma....Dar cine sunt eu sa dau sfaturi? Eu care am plecat la piata sa cumpar iluzii cu banii de la iubirea castigata la loz in plic.....Am ascultat si am intrebat in stanga si in dreapta cine vinde iluzii si multi imi spuneau ca am plecat in cautarea la ceva car nu exista..parca si in "La tiganci"...personajul era nebun..si eu sunt nebuna din cartea mea, carte nescrisa dar carte traita pagina cu pagina, poveste trista cu mici franturi de zambete...
Ar trebui sa iti multumesc tie ca zambesc? Ar trebui sa ma bucur ca iubirile avute nu au fost de mahala....dar in acleasi timp ma gandesc de ce m-au iubit ei? pentru ce? ...dar probabil ca cea mai buna intrebare e: stiau ei ce inseamna a iubi?...Daca nu mai sunt langa mine inseamna ca pentru ei iubirea nu insemna ce inseamna pentru mine..sau, mai bine, poate eu nu stiu sa iubesc cu limita..sau poate nu stiu sa iubesc..asa cum nu stiu nici sa urasc...

Zi de luni, dupa week-end

2012-01-09T17:50:00.006+02:00

Asa cum am promis, cand sunt in autobuz va mai si detaliez cate una, alta:)
Prima saptamana din 2012 s-a dus..si uite asa vor trece si celelalte ...fara sa ne dam seama cand si, o sa ajungem acusica iar cu urari de sarbatori, colinde si cadouri.
La mine week-endul a fost frumos:) Cu un party surpriza pentru directorul de la radio, care a vazut cum arata coperta numarului actual intr-o forma inedita: pe tortul lui:))

Eu am fost cea care a trebuit sa il duc in locatie asa ca am inventat o intalnire de afaceri cu doua persoane ( din Germania si respectiv Austria) si uite asa am avut ocaza sa il vad si eu ( si nu doar eu) pe dnul director la palton, o tinuta eleganta, cu mapa dupa el..ii sta bine, cred ca o sa inventez mai multe intalniri de acest fel;)))) Petrecerea a fost frumoasa, am ras, am glumit, ne-am distrat, am mancat tort si am facut si poze:) Dupa seara de sambata ...parca m-a ajuns oboseala cumulata de ceva vreme ca, uite asa m-am trezit duminica la 12.03 minute si nu imi venea a crede...dar, cum nu imi place leneveala, am iesit si am mai vazut oamenii cu care nu prea apuc sa ma vad...si am mers la o prietena, am spus ca beau o cafea dar nu am mai apucat ca a trebuit sa fug, prin ploaie..nimic nou pentru Irlanda, la o intalnire in centru si apoi restul de 6 ore nu stiu cand au trecut..:)) Stiu doar ca am avut scortisoara pe capucino:) spre disperarea Larisei; apoi am mers si am vazut filmul " The girl with the dragon tatoo". Eram foarte curioasa sa vad cum e filmul in comparatie cu cartea, carte pe care am devorat-o in vara; asa cum era de asteptat nu se aseamana prea mult, lipsesc anumite pasaje din carte, dar a fost buni filmul, mi-a placut:)
Si uite asa am stat cu fetele mele, Claudia si Larissa, pana pe la 9 in oras:) si nu ma intrebati cand a trecut timpul ca nu as putea sa va spun:)
Ehe..si uite asa mai intram intr-o noua saptamana..iar alergatura, iar ameteala, iar oboseala....dar asta e viata..cu timul care trece, cu zile care iti plac, cu lucruri noi pe care le afli si care te dor.. cu oameni care oarecum te dezamagesc, cu oameni care oarecum te apreciaza...si totusi...Simona merge inainte:) Sunt prea puternica sa ma mai las lovita de mici prostioare:)

Strafulgerare!

2012-01-06T19:01:00.002+02:00

Uitandu-ma in urma si tragand linie mi-am dat seama ca anul 2011 a fost cel mai putin productiv pe blog,.Adica dom`le chiar am tras chiulul si cu toate astea..am vizitatori zilnici si sunt cateva zeci:) Asa ca am decis sa fie un blog in care sa scriu din autobuz. Adicalea si asa fac undeva la 70 minute cu autobuzul, oricum imi scot notebook-ul pe brate, mai fac chiar si convorbiri cu camera..asa ca de ce sa nu scriu si in blog? Chiar asa, nu?
O sa incerc sa vad ce iese:) si poate chiar si cu poze:D privelisti de pe geamul bus-ului:)
Gata, ca trebuie sa cobor acum....

P.S. Inca mai am convingerea puternica si neclintita ca oamenii care te iubesc nu te ranesc, te ranesc acei care nu stiu sa iubeasca!

Daca

2012-01-06T02:48:00.003+02:00

Si - Rudyard Kipling
Si tu peux voir détruit l'ouvrage de ta vie
Et sans dire un seul mot te mettre à rebâtir,
Ou perdre d'un seul coup le gain de cent parties
Sans un geste et sans un soupir ;
Si tu peux être amant sans être fou d'amour,
Si tu peux être fort sans cesser d'être tendre
Et, te sentant haï, sans haïr à ton tour,
Pourtant lutter et te défendre ;

Si tu peux supporter d'entendre tes paroles
Travesties par des gueux pour exciter des sots,
Et d'entendre mentir sur toi leurs bouches folles
Sans mentir toi-même d'un seul mot ;
Si tu peux rester digne en étant populaire,
Si tu peux rester peuple en conseillant les rois
Et si tu peux aimer tous tes amis en frère
Sans qu'aucun d'eux soit tout pour toi ;

Si tu sais méditer, observer et connaître
Sans jamais devenir sceptique ou destructeur ;
Rêver, mais sans laisser ton rêve être ton maître,
Penser, sans n'être qu'un penseur ;
Si tu peux être dur sans jamais être en rage,
Si tu peux être brave et jamais imprudent,
Si tu sais être bon, si tu sais être sage
Sans être moral ni pédant ;

Si tu peux rencontrer Triomphe après Défaite
Et recevoir ces deux menteurs d'un même front,
Si tu peux conserver ton courage et ta tête
Quand tous les autres les perdront,
Alors les Rois, les Dieux, la Chance et la Victoire
Seront à tout jamais tes esclaves soumis
Et, ce qui est mieux que les Rois et la Gloire,
Tu seras un homme, mon fils.

Daca - Rudyard Kipling

Daca-ti ramane mintea cand cei din jur si-o pierd
si, fiindca o ai, te-apasa sub vorbe care dor;
daca mai crezi in tine cand altii nu mai cred
si-i ierti si nu te superi de indoiala lor;

daca de asteptare nu ostenesti nicicand,
nici de minciuna goala nu-ti clatini gandul drept,
daca, izbit de ura, nu te razbuni urand
si totusi nu-ti pui masca de sfant sau de-ntelept;

daca visezi, dar visul stapan de nu ti-l faci
sau gandul, desi judeci, de nu ti-e unic tel;
daca-ncercand triumful sau prabusirea taci
si poti, prin amandoua trecand, sa fii la fel;

daca induri sa afli cinstitul tau cuvant
rastalmacit, naivii sa-i duca in ispita,
sau truda vietii tale , inspulberata-n vant,
de poate iar s-o-nalte unealta-ti prea tocita;

daca poti strange toate castigurile tale
ca sa le joci pe-o carte si sa le pierzi asa
si iarasi de la capat sa-ncepi aceeasi cale,
fara sa spui o vorba de neizbanda ta;

daca poti gandul, nervii si inima, sa-i pui
sa te slujeasca inca, peste puterea lor,
desi in trupul firav o alta forta nu-i,
afara de vointa ce le impune : "spor";

daca te vrea multimea, desi n-ai lingusit
sau langa rege umbli ca lang-un oarecare;
daca de rai sau prieteni nu poti sa fii ranit;
daca nu numai unul, ci toti iti dau crezare;

daca ajungi sa umpli minutul trecator
cu saizeci de clipe de vesnicii, mereu,
vei fi pe-ntreg Pamantul deplin stapanitor
si, mai presus de toate, un OM - copilul meu !

Poezia asta am citit-o prima data( o strofa din ea),pe o felicitare la majorat....asa de mult mi-a placut, ca mereu o recitesc cu drag...acum sunt intr-un moment in viata mea in care "daca" are o foarte mare importanta...dar, daca eu gandesc bine...stiu ca voi reusi....greu nu e sa reusesti...greu e sa iti doresti cu tot dinadinsul sa reusesti..si eu sunt hotarata sa reusesc!!! Si voi reusi...daca veti sta prin juru-mi, veti vedea:)

Alandala

2012-01-04T18:25:00.003+02:00

Ce faci cand simti ca nu mai ai timp de lucrurile care inainte le amanai...spunand lasa, ca e timp?
Ce faci cand te rod cateva intrebari si, chiar daca raspunsul sta la cheremul tau, tu nu pui intrebarile...
Ce faci cand vrei sa cumperi vise, iluzii ?
Ce faci cand cuvantul dor sare din dictionar si se aseaza in sufletul tau? Si nici macar telefoanele, internetul nu il alina, pe el, pe dor, de oamenii dragi?
Ce faci cand primesti "lovituri sub centura" de la oameni pentru care, candva, in trecut, ai intors muntii si ai trezit ursul din hibernare?
Ce faci cand sufletele care le ai asezate acolo, in lacasul sfant al inimii, pleaca intr-o calatorie cu bilet one way?
Ce faci cand iti plang ochii, cand buzele iti zambesc si inima danseaza?
Ce faci cand vrei sa inalti un zmeu si nu poti pentru ca bate vantul asta prea tare?
Ce faci cand vrei o dimineata, o noapte, o pereche de brate, soapte frumoase, rasarit din mare si apus linistit?
Ce faci cand anumite promisiuni nu le poti tine, din motive independente de tine..dar tu ai vrea sa reusesti?
Ce faci cand orele trec si simti ca nu faci nimic, ca faci prea putin, ca parca dusmanul tau cel mai mare a devenit TIMPUL?
Ce faci cand seara, intre cearsafurile mototolite in jurul tau, transpiri si plangi si vrei sa ceri cuiva socoteala dar nu poti..nu iti poate raspunde...
Ce faci cand promisiunea unei prietenii vesnice este incalcata de o noua legatura...si cand simti ca iti este dor de acea persoana.......sa ii vorbestii.......sa plimbi printesa?
Ce faci cand simti chemarea muntelui, chemarea partiilor, chemarea unui vin fiert, baut la gura sobei, undeva in Busteni?
Ce faci cand nu stii ce sa faci?....

Bilant 2011 - II

2012-01-01T16:50:00.002+02:00

In primul rand La multi ani, 2012! Scuze ca nu am continuat cu urmatoarele luni anul trecut dar am vrut sa fie bilantul facut si cu revelionul inclus...

AUGUST - a fost frumos, zilele treceau repede si am avut parte de un week-end frumos in minunata Nemtia la un foarte bun prieten...am iesit din pantaloni lungi si geaca si am stat si eu la pantaloni scurti :), am cunoscut oameni frumosi si mi-am incarcat bateriile cu energie:) Ca sa nu mai spun ca am si avut ceva raspunsuri la cateva intrebari:) Multumesc Udo! :) In august am pus la punct si ideea unei intalniri cu prietenii ziarului de pe pagina de FACEBOOK!

SEPTEMBRIE- a inceput cu emotii mari, plecam acasa, la cei dragi mie...aveam emotii de nu va pot explica....imi era dor de toata lumea si in acelasi timp imi era si frica de timpul trecut ...sa nu se simta o distanta...dar totul a fost superb...Nici nu am ajuns bine in aeroport ca am si plecat la mare...munte....Bacau...au fost cateva zile de vis..au fost oameni cu care m-am revazut si ne-am imbratisat de parca nu ne mai vazusem de cateva zile si au fost oameni care au fost prinsi cu altele si nu ne-am putut vedea,...sau am fost eu prinsa intre prea multe drumuri si nu am apucat sa ii vad.... Tot in septembrie am inceput si obiceiul intalnirilor FACEBOOK, prima fiind atat de frumoasa, simpla..am si scris despre ea.... Si nu..asa cum am avut ceva intreabri..nimic frumos pe partea sentimentala...

OCTOMBRIE - a venit atat de repede....oamenii din jurul meu se inmulteau, oameni atat de frumosi si de dragi, oameni care m-au facut sa zambesc, sa am bucurie in ochi si sa ma bucur ca am avut ocazia sa ii cunosc....Am avut si intalnirea 2 FACEBOOK, am cunoscut acolo persoane care acum imi sunt atat de aproape de suflet..si care fac parte din viata mea, din lumea mea....Tot in octombrie am pus bazele evenimentului, asteptam cu nerabdare ziua de 5 noiembrie sa imi fac cel mai frumos cadou: Un eveniment dedicat si pentru romanii din Dublin....si ce cadou a fost...dar despre asta in luna

NOIEMBRIE- LUNA MEA CEA MAI FRUMOASA...LUNA MEA PATRATA!!! A fost luna cu cele mai multe trairi, a fost luna in care am spus ca DUBLIN E ACASA!!!!! Asa a inceput totul..cu o zi de sambata..un eveniment reusit ( il puteti vedea in intregime aici ) unde am avut parte de cea mai emotionanta seara....unde nu mi-am mai simtit picioarele pentru o buna perioada de timp, unde toti ochii din sala au fost indreptati spre mine.......
A fost apoi ziua de duminica..o zi superba, o zi petrecuta alaturi de oameni care si-au facut loc in sufletul meu...si sunt ina acolo...incheiata cu o petrecere surpriza..prima din viata mea...unde am avut ochii in lacrimi iar....unde am vazut cati oameni ma iubesc...si unde mi-am dat seama cat de frumos e sa ai sentimente frumoase pentru o persoana... cand nu stiam cum sa multumesc Providentei pentru cele 3 zile de poveste..pentru ca si luni, de ziua mea...a fost superba...cu o dimineata perfecta..o dupa amiaza minunata si o seara de vis...... Deci noiembrie a fost MAGNIFIC...si cu intalnire facebook iar...

DECEMBRIE - o luna in care spiritul Craciunului si a sarbatorilor a incepu, o luna in care am facut colindul redactiei si am intrat in casele prietenilor de pe facebook si vizitatorilor de pe website...o luna in care mi-am mai gasit un job si am devenit foarte ocupata...o luna in care am petrecut frumos, am fost pozitiva, am fost fericita si implinita....si mai ales o luna in care mi-am facut o multime de planuri pentru 2012...si profesional si personal...Un Craciun de vis si o noapte de trecere in noul an cum nu am mai avut de mult! ...
Ar mai fi de spus..dar unele lucruri le pastrez pentru mine......

La revedere 2011!!! Ramai cu bine in cutia amintirilor...Bun venit 2012!!!! Vreau doar amintiri frumaose de la tine!

Bilant final 2011

2011-12-28T22:55:00.003+02:00

Da, a venit vremea sa il fac si pe anul asta...un an care si-a castigat locul printre cei mai grei, un an in care am avut parte de atat de multe schimbari si in care am cunoscut foarte multi oameni....Dar sa incepem cu inceputul....

IANUARIE - Primele clipe ale anului m-au prins dormind..sau aproape dormind, avand in vedere ca abia sosita in Irlanda am descoperit ca persoana la care venisem nu avea nici un prieten, nu era foarte sociabil... Apoi luna in sine a fost cu mersul dupa acte si goana dupa job...In conditiile in care nu cunosteam pe nimeni, cand o gheara a depresiei imi facea curte...A trecut greu, ca un melc si i-a facut loc lunii februarie...

FEBRUARIE - Aceeasi monotonie; aplicatii pentru job, in casa atmosfera tensionata si mai ales ma simteam din ce in ce mai aproape de o depresie. Incepusem sa regret alegerea facuta si plecarea din tara dar nu recunosteam nici in ruptul capului, nu as fi spus nimanui care imi erau starile si cautam puterea de a merge mai departe acolo, departe in tara mea, ma gandeam al cei dragi, la familie...si da, imi dadea putere sa merg mai departe! Mamei ii spuneam ca sunt foarte fericita si foarte ok, prietenilor le spuneam asa, printre cuvinte ca imi este bine ....Ceva ma macina crunt..am plecat spre ceva frumos si am ajuns sa ma doara sufletul, sa nu mai vreau sa vina dimineata, sa fie noapte si sa dorm...Despre job nu era nici o vbeste, intrebam, alergam si lasam CV-uri si nimic....Imi doream mai mult decat orice libertatea financiara cu care eram invatata de 11 ani...Cu aceste framantari a trecut si luna cu numarul doi...

MARTIE - O luna cu schimbari majore....Inceputul lunii m-a gasit in depresie, plangeam, imi doream atat de mult sa ma fac mica, mica si sa nu mai stiu de nimeni.....prietenii din tara ii simteam, parca, in alta lume datorita nevoii mele acute de a ma victimiza..dar la urma urmei a fost decizia mea de a lasa totul acolo pentru o iluzie, o iluzie in care visam de ceva ani, o dorinta care mereu sta ascunsa in sufletul meu si care atunci am lasat-o sa zburde... Regretele erau deja la ele acasa si simteam ca voi claca..simteam ca ceva se intampla cu mine si nu vroiam sa ma las prada desnadejdii... Omul cu care imparteam casa devenise agresiv verbal si imi reprosa ca nu am rabdare. ca nu stiu ce inseamna viata in strainatate si eu ii spuneam ca nu am plecat pentru ca muream de foame din tara, plecasem pentru el..plecasem in numele a ceea ce credeam eu ca e iubire...Ma minteam pe mine de fapt ca iubesc, ma minteam pemine de fapt ca e cea mai buna decizie pentru ca imi doream prea mult ceva si am incercat sa fortez lucrurile..Pe la mijlocul lunii imi gasisem un job de cateva ore dar era ceva...iar apoi am cunoscut pe net ( da, inrenetul asta veti spune ) o romanca ce isi dorea sa ajute romanii de aici..cand i-am spus ca ii scriu tipei a inceput sa ma avertizeze ce nesimtiti sunt romanii de aici, ca toti vor ceva de la tine...i-am spus ca nu imi pasa, ca alegerea mea e sa ii scriu! Au inceput discutiile si chiar am ajuns in unctul in care aveam internet cu taraita...ca prea mult vorbeam cu prietenii mei, trebuia sa gatesc, sa fiu femeie in casa...inghiteam, plangeam si ma intrebam ce caut eu aici...este un film in care imi joc rolul sau..
Tot prin internet am gasit si pe cineva interesat de ideea mea cu scoala de Lb. Romana in Dublin si incepusem deja sa vise3z cu ochii deschisi, sa desenez vise si sa cumpar iluzii....Spre sfarsitul lunii eram intr-o discutie si pentru un job permanent, scoala prindea contur iar prin intermediul acelei fete de pe internet am cunsocut oi familie care cautau meditator la matematica...Si uite asa zilele mele au inceput sa fie putin mai pline, am gasit oameni cu care puteam vorbi, cu care puteam discuta si asta pentru mine facea enorm..... Spre sfarsitul lunii am avut momentul in care am clacat, momentul in care nu am mai rezistat si am spus "Stop", mai mult de atat nu pot duce! Era un moment in care nu aveam o conditie financiara deloc buna, moment in care nu aveam un job full time si cu ceea ce castigam sub nici o forma nu imi puteam permite o chirie...dar in creierii noptii, dupa o discutie foarte aprinsa in care jignirile au depasit orice masura.....mi-am aruncat in valiza cateva lucruri si am plecat...Am iesit pe usa si am inceput sa plang .....plangeam de cat de proasta eram..si ma simteam ca in filmele alea in care ea pleaca, ca un nimeni, fara un tel anume si fara sa stie unde si de ce...Am ajuns la prietena nou facuta si am ramas acolo....familia la care dadeam meditatii mi-au propus sa ma mut la ei, aveau o camera libera.....am spus ok, merita sa incerc....Imi facusem o promisiune ca nu voi ceda, ca nu voi pune coada pe spinare sa plec acasa..

APRILIE m-a gasit in casa noua, cu oameni noi in jur, oameni pe care ii credeam prieteni, oameni carora le-am spus despre mine si oameni care mai tarziu... Dar fiecare poveste la timpul ei! In luna aprilie pe 9 am inceput munca , pe 23 aprilie a fost prima zi de scoala....A fost o luna in care viata din Irlanda mi se schimbase...O luna in care, parca, vedeam putin rasaritul de soare.. In aprilie am intrat si in echipa ziarului Actualitatea IRL....ziar ce avea sa imi schimbe ideea despre oameni, despre multe..dar astea la timpul lor..

MAI - despre mai ce sa spun...inceputul a fost linistitor dar sfarsitul a culminat cu "planul de despartire " de familia la care stateam... prin punerea in vedere ca trebuie sa ma mut.....lucru pe care oricum incepusem sa mi-l doresc si eu din cauza unor iesiri mai "neortodoxe" ale doamnei din acea casa- genul femeii parvenite care de la bluza din bazar a ajuns la bluze "de firma" si care daca nu era ea nu exista lumea..in fine, am inceput sa imi caut, cunosteam deja oameni, oamenii intrau in viata mea si unii dintre ei erau deosebiti... Luna mai mi-a adus si o revedere draga, cu o fosta colega de liceu, o revedere dupa 9 ani de zile!

IUNIE - luna iunie m-a prins asa de fericita..urma sa vina verisoara mea la mine...asa dor imi era de un chip familiar..lucrurile se asezau, mergeam la baschet in fiecare vineri seara si apoi mergeam la bere, la scoala ma bucuram de copii mei frumosi si dulci, aveam cunostinte si prietenii..iar la ziar incepuse sa imi placa ceea ce faceam...Incepusem sa imi caut unde sa ma mut..eram linistita si ma uitam la mine in oglinda si imi spuneam: "Hai Simona, nu e chiar atat de greu..Dorul doare, singuratatea doare..dar mergem inainte...!"

IULIE - a fost luna fericita:) luna in care m-am mutat, luna in care a venit verisoara mea la mine, luna in care mi-am luat biletele pentru Germania, luna in care mi-am luat biletele pentru Romania..luna in care visam si eram atat de bucuroasa ca pot sa zambesc..luna in care alti oameni veneau peste mine si ii cunosteam, luna in care imi maream nuamrul prietenilor in Dublin.....

Urmatoarele luni...maine...sunt obosita si las ce e mai frumos pentru final!

Craciun Fericit!

2011-12-25T12:55:00.005+02:00

E atat de frumos si bine sa te trezesti in tipete de bucurie a unor copiii are descopera ca a venit Mosu...sa te uiti cum isi cauta in muntele de cadouri pe cel cu numele lor pe el...cum toti din casa ne uitam la ei si la stralucirea din ochii lor!
Am desfaut cadouri, am ras, am glumit, am cantat colinde si am ascultat colinde! Ne-am facut urarile de Craciun si apoi am mers la cafea!
Mosul nu m-a sarit anul acesta si am avut cadouri frumoase...oameni dragi si un mesaj superb sa imi incep ziua!
Stiu ca v-am obisnuit cu posturi lungi..cu vorbe mai profunde..dar in acest an va spun doar sa aveti parte de sanatate, bucurii, fericire si un Craciun Fericit!

nu am chef

2011-12-19T11:42:00.002+02:00

sunt zile cand nu am chef nici de mine...sunt sarbatori pe care parca as vrea sa nu vina...sunt zile cand parca as vrea sa nu deschid ochii si sa dorm..sa nu stiu de nimeni si de nimic.....sunt zile cand universul meu, pe care mi l-am creat eu doar pentru mine se simte amenintat de cei din afara si atunci ma apuca teama ca cineva mi l-ar putea distruge..ma lupt sa imi gasesc un drum al meu pe care sa pasesc in doi...ma doare ca singuratatea imi este colega de camera chair daca undeva, acolo, exista cineva care imi este tare drag..distanta asta o urasc uneori....
Nu am chef de nimic, azi m-as ascunde si as iesi din barlog abia in luna ianuarie...o sa vad ce imi iese si daca reusesc... vine craciunul si este pentru prima data cand nu il astept..cand aici nu am postat nici o scrisoare catre mosul..cand acolo, in interiorul meu ceva imi plange si ceva doare..nu stiu ce doare..nu pot sa va explic..probabul ca multe vise frante intr-un nor mult prea aproape de pamant, multe vorbe pe care nu le-am rostit..uneori sunt rea si zgarcita in cuvinte, asa am devenit in ultima vreme...evaziva...introvertita...nu mai spun vorbe frumoase oamenilor dragi, nu mai imbratisez si nu mai sarut omenii dragi..pentru ca imi este teama..imi este teama de mine, de dezamagiri si mai ales imi este teama de un rasarit..care intarzie sa apara...
Altfel....altfel nici eu nu mai stiu ce sa spun..ti-as lua mana si ti-as pune-o pe fruntea mea...sa imi simti broboanele de emotii.....ti-as lua zambetul si l-as pune la capataiul meu..sa il vad zilnic acolo...ti-as lua ochii sa vad si eu prin ei lumea ta roz si frumoasa....
V-as lua pe toti cei care ii iubesc in universul meu..dar s-a redus la unul...este mic, cochet ce e drept..dar nu e primitor asa, cum este sufletul meu....acolo am gandurile asezate pe rafturi, senimentele sunt in cutiute aurii si dezamagirile in saci de rafie,...iubirile apuse sunt in pungi de 1 leu, singurul lucru frumos pe acolo sunt zambetele voastre, a celor care imi zambiti si in fata si in spate, a celor ce imi spuneti lucrurile direct si in fata fara a peria si fara a incerca sa aflati anumite lucruri....

Multi cred ca sunt prostuta si naiva si nu imi dau seama de anumite lucruri..dar sa stiti ca chiar daca va zambesc, chiar daca ajut si ma implic pentru a va sprijini si ajuta..chiar daca va vorbesc si n u am oprelisti asta nu inseamna ca sunt naiva....imi este rusine de rusinea voastra sa va spun uneori anumite lucruri..dar dupa sarbatori probabil ca voi vinde rusinea pe ceva nesimtire si o sa va "alint" cu vorbe dulci!

Decembrie

2011-12-03T02:03:00.002+02:00

Am vrut sa scriu ieri ceva despre Ziua Nationala..dar am renuntat..si nu pentru ca nu aveam ce spune ci pentru ca a pus mana pe mine o tristete mare si nu am vrut sa scriu iar ceva trist si deprimant....Am spus ca nu are rost sa ma intristez...asa ca am spus pas...
Sunt momente in care mi-as lua doar pasaportul si as pleca direct la aeroport..sa ma urc in avion si sa ajung in Bucuresti, sa ma pierd pe strazi, sa rad si sa zambesc cu prietenii, sa ascult forfota din centrul vechi, sa ma uit in metrou si sa imi imaginez diferite povesti despre oamenii din jurul meu si apoi sa ma opresc la un concert al Alinei....sa ma incarc cu multa energie pozitiva si apoi sa plang de fericire ca sunt acasa...dar sunt constienta ca nu am cum..mi-e greu sa spun dar simt ca nu prea ma leaga multe acolo....acolo am fost fericita, acolo am suferit, acolo am iubit, acolo am oferit totul, acolo am plecat dintr-un bar si am lasat in urma un om care poate ar fi facut orice sa ma intorc....acolo am cunoscut oameni frumosi si am si fost lovita de oamenii rai....Dar ce rost au atatea amintiri cand si aici in Dublin imi este bine, am adunat in jurul meu oameni deosebiti si am inceput sa ma atasez de locuri, de podurile care sunt peste raul ce strabate orasul...si pot sa spun cu mana pe suflet ca si Dublinul mi-a oferit zile minunate, zile in care am zambit, zile in care am plutit de fericire, zile in care am batut strazile alaturi de oameni dragi si care au stiut cum sa intre in sufletul meu.....Da, pot sa spun ca si aici am atins un prag al fericirii si mai ales am avut o zi de nastere memorabila....cand am vazut atat de multi oameni care au vrut sa ma surprinda....un zambet din spatele tortului, o imbratisare cand lacrimile de fericire au facut carare pe obrajii mei, un zambet si flori de la oamenii care erau acolo pentru a ma face sa zambesc si pentru a uita dorul de casa....
Mi-e dor si ma mananca rau de tot picioarele sa merg la ski..sa merg sa ma bucur de prima zapada de la munte...dar nu-i bai....astea le pot face...cel mai important este sa fiu eu sanatoasa si sa pot sa imi implinesc visele....sa pot sa imi duc proiectele la bun sfarsit!

Miros de Craciun

2011-11-29T14:19:00.002+02:00

M-am uitat in urma si anul acesta am fost foarte zgarcita in postari...probabil si pentru ca nu a fost un superb, a fost un an in care imi pusesem atat de multe sperante, aveam atatea planuri si aproape nimic nu s-a materializat. Nu sunt slaba...dar uneori ma ingreuneaza povara de pe umeri, ma garbovesc gandurile pe care le am si intrebarile la care inca mai caut raspuns...
A mai trecut un an si in suflet imi simt un gol..un gol pe care parca mi-e tot mai greu sa il acopar, un gol pe care nu il pot acoperi pentru ca imi doresc prea mult ceva al meu...sunt o romantica si da, inca mai cred in povesti frumoase, in intamplari ca in filme..cred in dragoste atat de mult si mai ales in suflete pereche...Intr-o zi de vara credeam ca l-am gasit..si am crezut asta mult timp si dupa ce el a plecat de pe drumul meu..m-am lasat blocata intr-un joc unde stiam ca voi pierde din start..dar asta este povestea vietii mele...imi plac lucrurle complicate si povestile unde stau si fac ipoteze si mereu, datorita lipsei de incredere in mine, parasesc si eu drumul si o iau pe trotuar .....
Ma gandeam sa ii scriu mosului ce imi doresc dar apoi ma intreb ce folos? Mosul stie ce imi doresc si mai stie si ca am fost cuminte! Mi-e sufletul impanzit de incertitudini, de decizii luate in trecut si de dezamagirile care au avut loc la mine in lacasul inimii.... Sunt o ghinionista in arta iubirii...si nu pentru ca nu stiu sa iubesc...nu pentru ca nu vreau...probabil pentru ca merg pe deviza sa dau totul fara a cere si fara a impune lucruri...si barbatii din ziua de azi se sperie...nu stiu...stiu clar ca anul ce se apropie de sfarsit nu a fost generos cu mine in imbratisari si cuvinte calde...nu a fost generos in dimineti cu zambet si soare..dar trebuie sa recunosc ca totusi mi-a dat..mi-a dat si zile in care nu am gandit si nu am disecat firul in patru, am trait momentele, m-am bucurat de imbratisari, de priviri dulci si soapte..si de o urare ascultata pentru prima data in viata mea, in zorii diminetii..o urare la care eu nu am stiu cum sa raspund si m-am facut ca nu am auzit pentru a-mi masca uimirea....am raspuns dupa ce m-am convins ca am auzit bine...
Da, Irlanda mi-a adus si lucruri bune..am cunoscut oameni si mi-am bucurat zilele cu vorbe calde si pline de dragoste din partea lor..dar lucrurile bune in Irlanda au inceput sa curga de cand m-am alaturat echipei de la Actualitatea Irl, cand am inceput sa ma dedic lucrurilor care ma fac sa uit de framantarile mele pana cand ajung acasa, intre cei patru pereti, prietenii mei cei mai buni. M-am implicat in resuscitarea comunitatii de romani din Dublin, am inceput sa ii scot sa ne distram, am inceput sa primesc aprecieri, am inceput sa fiu activa si sa ma gandesc cum sa fac sa ii bucur sa le mai alung dorul de casa, dor care la mine este atat de pregnant..... si pentru prima oara in viata mea eforturile profesionale mi-au fost rasplatite intr-o maniera la care doar visam...De ziua mea am avut cele mai frumoase moemente, cele mai mari emotii..un numar mare de oameni sa imi cante La multi ani, un grup de prieteni care sa aiba si ei lacrimi in ochi datorita emotiilor mele, o seara de duminica unde inima a inceput sa o ia la galop cand am vazut cati oameni au vrut sa imi spuna La multi ani si in privat...oameni care au venit acolo pentru ca imi sunt prieteni!!! M-am simtit ca un copil care era nerabdator sa ii imbratiseze pe toti, sa le multumesc ca prin gestul lor au reusit sa ma faca sa am un oarecare sentiment de acasa, sa mai uit de singuratate si sa ma gandesc ca totusi viata poate fi si frumoasa...

Sunt doruri care s-au mai stins, sunt oameni care au trecut in silenzio stampa de cand am plecat, sunt oameni care ma intreaba ce fac si apoi uita de mine cateva luni...am inteles ca este drumul firesc spre pierderea legaturilor, ca nothing lasts forever ....si lucrurile astea ma dor..daca in tara vorbeam aproape zilnic..aici daca vorbim o data pe luna..sunt persoane cu care nu am vorbit nici macar o data pe luna..dar viata merge inainte...eu raman aceeasi naiva care crede ca oamenii sunt sinceri, sunt directi, spun ce simt si isi deseneaza la o ceasca de cafea cu scortisoara gandurile, dorintele, poftele si actiunile...dar pe zi ce trece aflu ca nu e chair asa dar asta nu ma face sa ma schimb... asta ma inversuneaza sa arat ca bunatatea este o calitate de pe urma careia nu suferi mereu... poate fi o calitate care sa te faca sa vezi lucrurile mai frumoase, sa ai momente mai sincere, sa zambesti si cu sufletul si nu cu un zambet fortat si crispat...

Mai pot sa adaug ca exista si o luminita frumoasa in viata mea, precum o luminita de Craciun, intr-un brad frumos impodobit ...dar este luminita mea si o pastrez acolo....imi bucura inima in fiecare zi, ma face sa zambesc in fiecare zi, ma face sa ma ridic din pat dimineata binedispusa si sa privesc cu stoicism inainte...nu fac decat sa traiesc clipa, sa imi las gandurile sa concluzioneze ca cele mai frumoase zile din acest an au fost zilele cand o pereche de brate ma tineau in ele si era tacere intre noi... au fost cuvintele frumoase pe care mi le-a soptit...gesturile calde pe care le-am primit fara a le da explicatii, fara a le cauta logica....au fost frumoase..si m-au ajutat atat de mult sa ies dintr-o negura in care orbecaiam fara sa gasesc o cale de liniste...Iti multumesc pentru linistea pe care ai adus-o in sufletul meu macinat de vreme, iti multumesc ca azi, acum esti aici..pentru cat timp? pana cand? Nu imi pun aceste intrebari..nu vreau sa incep sa fac analize..am invatat ca cel mai important este sa traiesc clipa....intrebarile nu au ce cauta cand iti este bine....ele iti pot umbri starea euforica in care esti...iau ceea ce primesc cu amandoua mainile, cu zambetul pe buze si ma minunez ca se mai poate..credeam acum ceva vreme ca nu mai e posibil..credeam ca sunt un condamnat la vise..dar uite ca am inceput sa dasnez un vals si imi place...nu il stiu, nu l-am mai auzit dar orice vals se danseaza la fel... deci nu am cum sa gresesc pasii...las muzica sa ma conduca..spre ce? e un mister..dar cum spuneam...daca acum imi este bine...

11 luni

2011-11-25T03:27:00.002+02:00

Da play la melodie si apoi...

Si as avea atat de multe de spus...si as avea atat de multe de impartasit..nu pot..stau si privesc..ma opreste ceva!

Alegeri....decizii...ganduri...iubire...drumuri....despartiri...dezamagiri...prieteni....prietenii rupte...prietenii care s-au racit....nopti de dragoste nebuna...dimineti cu lacrimi pe obraz...plimbari pe malul marii.....cafea in varf de munte pe un ger crunt...un drum pana la Sinaia...un pat care scartia....un rasarit de soare pe plaja aurie a Egeei.....plecarea definitiva a celor fara de care nu mai respir la fel...o ploaie de vara pe corpuri goale, obosite...dimineti in metrou furate....lanuri cu maci....cercei cu buburuze...475 de trandafiri....un La multi ani sub fereastra...un accident stupid....eveniment Buftea Media Pro...minciuni fara rost.....mii de intrebari nerostite....capucino cu scortisoara.....Cabana Schiorilor......Craciun 2005....5 noiembrie 2005...Muntele Rosu....Cota 1400....tort si ploaie....imbratisari de copil....seri minunate la fotbal....zile de vineri.....nopti in Twice...cantonamente....iluzii....dulceata de nuci...placinta cu mere, mango...plimbari in miez de noapte prin IOR, cirese amare, miros de iarba proaspat si un pahar de vin....menta.....Paris......dupa-amiezi fierbinti intr-un birou ....conferinta de la TTGB.....reportaj Antena 1.....Concert Damian....chitara.....majorat...depresie...mofturi....fiat .....un apartament in Calea Floreasca...un altul pe Chisinau....prima serbare cu elevii....prima excursie.....primul magnet....primul sarut...utlimul sarut...."Septembrie,Luni"....Aeroport Milano.....Phoenix Park....Brasov....tata....Otilia.....melancolie....pareri de rau...mustrari de constiinta....intrebarea de ce?.....intrebarea pana unde?....vise ruinate pe temelia unor ani.....ganduri ucise pe un varf de munte de leucemie....sentimentul amr 12 luni datorita unui doctor prost...incredere in oameni....fluturasi....Bijou....

Si ar mai fi...franturi din amintirile mele care ma fac sa zambesc, sa plang, sa imi pun patura in cap sau sa alerg pe strazi...si toate astea le-am adunat in 32 de ani...20 de ani de Bacau...11 ani de Bucuresti...11 luni de Irlanda...mai vreau zambete de fericire, mi-e dor de Cismigiu, ma apuc sa ii sciu Mosului...vine 6 decembrie:(...vreau sa uit locuri, oameni, cuvinte...vreau sa pastrez clipe...zile...

Daca viata ar fu usoara crede ca ne-am plictisi, daca viata ne-ar fi doar fericita cred ca am fi toti la nebuni...daca viata ar fi cum ne-o dorim nu am fi multumiti.....dar pentru ca viata e asa cum e..sa invatam sa o traim frumos, iubind, respectand, oferind si ascultand...sa lasam ceva in urma si sa avem demnitate...incredere si dorinta...!

Printre nori de lumina si picaturi de soare

2011-11-21T16:38:00.004+02:00

A mai trecut un week-end...si ceva zile de absenta aici, pe blog:) Timpul meu a devenit fragmentat ...sambata mi-am luat desaga si am plecat spre o casa unde linistea, caldura si atmosfera sunt cele pe care mi le doresc si eu intr-o zi in casa mea cu tamplaria maro si usa neagra de la intrare....o casa unde fiecare lucru are o poveste, o casa unde cand intri lasi in copacul invizibil de la intrare tot ce te framanta si esti fericit, si razi....si povestesti, si canti la pian, si la chiatara, cand la karaoke toata casa fredoneaza "Dar unde dragoste nu e nimic nu e", "Tigancusa", "La fereastra ta"...un loc desprins din basmele frumoase si unde familiile sunt fericite si implinite!
Asa ca am pus in desaga mea opitmism, iubire, ganduri bune si lucruri frumoase si am plecat..m-am dus sa ma recreez, sa ma las alintata, imbratisata, sa culeg picaturi de fercire si sa impart zambete sincere si calde... Fumul gratarului si mirosul carnii care sfaraia pe gratar m-a dus cu mintea la o cabana de munte....in creierii muntilor, undeva prin Valea Prahovei...cu lemnele mohnind in soba si eu intr-o camasa alba..pe un fotoliu, cu o cana de vin fiert in mana, mirosind a scortisoara si privindu-l pe el...el care sta in fata mea, pe celalalt fotoliu si imi incalzeste picioarele....este atat de multe liniste..doar focul mai trozneste din cand in cand..afara ninge si zapada se pune usor pe pamantul insetat...ne uitam pe geam si ne zambim complice... ma ia in brate si imi sopteste ceva la ureche...eu ma fac mica, mica in bratele lui si stiu ca momentul ala este doar al nostru...vocea lui calda ma linisteste, zambetul lui imi da o stare de beatitudine....zambesc si nu ma mai satur sa il privesc...da...frumos gand..poate intr-o zi va fi si o certitudine...poate intr-o zi focul trosnind din semineu imi va aduce aminte de acest gand ascuns de acum....
Imi era dor de un week-end frumos, cu o duminica in pijamale, cu filme si rasete, cu glasuri dragi si chipuri iubite...am avut un week-end pe cinste, un week-end in care am uitat de orice si de tot..un week-end in care am visat, am cantat, am dansat, am imbratisat, am zambit si am privit!

Anapoda cu fericirea

2011-11-15T18:28:00.003+02:00

Cand ai nevoie de ceva anume...cand vrei sa ai pace si liniste..cauta acolo unde mereu ai gasit...cauta in jurul tau la oamenii pe care-i iubesti... sufletul vrea liniste si inima iubire...incearca sa la impaci si sa le oferi aceste lucruri..cauta-le in lucruri marunte si in zambete oferite, in imbratisari si incurajari.

Nimic nu pica din cer...totul trebuie cautat, cerut, luptat pentru!

picatura de optimism

2011-11-13T02:39:00.001+02:00

A rasarit soarele in Dublin! M-am trezit fredonand o melodie si totul mi se pare atat de frumos! Dragilor, va spun eu.... viata este frumoasa! Nu conteaza ca esti la 23 sau la 32 de ani, important este sa te simti bine cu tine! Azi imi iau mantia fermecata si plec sa colind prin soare. Am patura de frunze aramii care imi zambesc strengareste de pe aleile parcului si soarele imi da cate o cupa de fericire! M-as imparti in mii de bucatele si sa ascund si ultimul gand de teama, sa prind fluturii si sa ii intreb cum este viata la inaltimi, sa alerg dupa libelule si sa le iau cu imprumut o pereche de aripi, sa colind zarile si sa ma odihnesc pe aripile unui pescarus ce brazdeaza vazduhul, sa aduc zambete pe chipul oamenilor tristi si sa ii fac sa vada frumusetea lucrurilor, sa se bucure de orice minut si sa lase fruntile incruntate, sa strig in gura mare ca fericirea nu consta in lucruri mari, palpabile....fericirea poate veni dintr-un zambet oferit la cafeaua de dimineata, la o imbratisare pe malul unui lac cu nuferi, pe o alee de cartier unde furi un sarut si asculti greierii in timp ce fac dansul fericirii!
Nu credeam ca la 32 de ani voi putea sa zambesc atat de larg chiar daca unele lucruri imi lipsesc, chiar daca dimineata nu am pe chipul cui sa imi odihnesc ochii somnorosi, nu sunt o pereche de brate care sa ma cuprinda si sa imi dea forta zilei ce vine.... eu le astept, vor veni acele brate si ma vor face fericita, trebuie sa astept si sa cred in mine! Merit tot ce e bun si frumos, merit tot ce ma poate fericita dar toate la timpul lor! Astept cuminte planurile vietii pentru mine si pana atunci imi iau sevaletul si plec sa desenez marea cu frumusetea ei!

Nu, nu m-ai suparat

2011-11-11T11:28:00.003+02:00

stai linistit! Nici nu ai avea cum...de ce sa ma mai doara ca ai uitat de ziua mea? de ce sa ma mai doara ca iar ai devenit nesimtit asa cum probabil mai mereu ai fost....Da, e bine ca ti-ai adus aminte si dupa 4 zile si ca regreti si ca ai avut o zi de cosmar, ca iti era teama sa nu ma deranjezi.....nu m-ai deranjat in ani de zile si acum credeai ca la o distanta de mii de km ma deranjai? Aici e vorba de bun simt si educatie...dar probabil ca la aceste ore tu ai lipsit!
Stii ce m-a suparat? A naibii de tare? Ca niciodata nu ai stiut sa intrebi cum sunt ....mereu ai inceput sa imi spui de nefericirea ta, de faptul ca eu sunt o prietena exceptionala si ca simti lipsa sfaturilor mele...dar nici macar o blestemata de data nu ai pus intrebarea " Cum iti este sufletul?"...de ce? pentru ca stii ca mereu mi-l ascund atat de bine incat si cand e in negura desnadejdei zambesc? PEntru ca mereu am picat in picioare chiar si dupa palma data de tine atat de crunt si de nedrept! M-a ajutat, sa stii..m-a facut sa fiu puternica si sa invat ca nimic nu ma doboara...Am lasat in urma casa cu usa neagra, fereastra cu bambusi si cu ficus, telefonul care suna si cand lasam, intentionat, sa intre robotul se auzea melodia lui Stevie....da..le-am lasat in cutia cu amintiri, uitata in acea gara, cu tot cu visele in doi si cu zambetul tau cand eu iti spuneam ca nu mai rezist!
Dar daca tu nu ai stiut sa intrebi vreau sa iti spun eu ca mi-e bine, ca sunt fericita....ca nu mai orbecai in bezna si ca am invatat, timid ce e drept, sa zambesc si cu sufletul....vreau sa iti spun ca a fost prima data cand de ziua mea primul La multi ani pe care l-am auzit a fost atat de placut si l-am si simtit pana in fiecare celula a corpului..nu a venit urmat de intrebarea: ce imi iei de ziua ta...da, am simtit brate in jurul meu si am stiut sa ma bucur de ele, sa zambesc, sa las tristetea zilelor de toamna si sa ma bucur de un soare orbitor....Si as mai vrea sa iti spun ceva....as vrea sa stii ca nu regret nimic din ce s-a intamplat, nu regret nimic din cele bune si nici din cele triste...nici cand mi-ai infipt cutitul in spate si nici cand mi-ai dat zilele de fericire cadou la schimb pe o pereche de jeansi...
A trebuit sa imi modific putin aluatul, am adaugat putin mai multa drojdie si asta mi-a grabit maturizarea..stiu ca ti-ai deschide si acum bratele precum usile unei benzinarii...dar din pacate nu mai alimetntez mi-am luat masina ecologica..

32 de ani...cand de fapt ma simt ca la 23 :)

2011-11-11T02:51:00.003+02:00

Sper de data asta sa duc la bun sfarsit postarea...ma chinui sa scriu de ceva zile...scriu, sterg, scriu, sterg...nu imi gasesc cuvinte si asa cum multi mi-au spus ....s-a intamplat ca eu, care mereu aveam prin fiecare buzunar cuvinte adunate, in fiecare celula cate un cuavnt sa raman fara ele...la mine linistea este ceva strain si lipsa cuvintelor apocalipsa....dar uite ca acum...acum au disparut..s-au ascuns asemeni unor raze de soare in spatele unui copac frumos si falnic...Mirosea a frunze umede si a pamant cand ma indreptam spre sala....in aer plutea parfum de noeimbrie si eu ma agatam cu toata puterea de ultima raza de vara, vara nevazuta aici in Dublin. Paseam prin covorul care fosnea a moarte si imi aduceam aminte Cismigiul si ultima baie de frunze facuta anul trecut...eram tot singura, eram tot agatata in vara unui an frumos, eram tot eu cu mine..ceea ce ma uimea nu era ca viata mea e ca o piesa de teatru ci faptul ca am atat de putine personaje...Am inceput sa aranjez sala si sa ma gandesc ca soarele a aparut in Dublinezia cu un scop, probabil sa imi aduca o raza de speranta ca pe un drum insorit nu imi mai este frig..chiar daca sangele corpului meu imi cerea manusile negre si pufoase purtate in utlimii ani pe aleile toamnei...
Imi venea sa imi alung gandurile in vantul ce imi pisca umerii si sa fie culese precum polenul...dar ceva ma oprea...emotiile imi dadeau ghionturi si mereu imi repetam ca sunt puternica, sunt infipta in realitate si trebuie sa merg spre ceva anume, un scop bine definit si anume, cel pe ziua de sambata, sa fie un eveniment reusit si sa uit de toate muscatele din camera mea care noaptea ma rodeau si ma chinuiau...
A fost atat de pe rapid totul incat uneori parca si uitam unde sunt, de ce sunt...la un moment dat mi-am dat seama ca emotiile ma coplesesc si mi-am spus ca nu am cum sa fiu eu cea care ma las doborata atat de usor si am luat-o la gona...pe holurile sufletului meu erau doar doua ganduri ratacite, imbracate dezordonat si care sigur raceau in hotelul de gheata ce era instalat in zona inimii....
Cand totul in mintea mea era pe doua baricade si cand incercam sa zambesc asa cum fac mereu pentru a masca tristetea ce si-a luat chirie la mine in gand ceva s-a intamplat...O multime de ochi erau atintiti spre mine, o armata de urechi vroiau ca eu, Simona, sa spun ceva....si eu ,a chinuiam sa caut in camarute si in colturi cuvintele...Mi-am pierdut cuvintele, mi-am pierdut logica, calmul si tot in momentul cand toti cei prezenti au inceput sa cante La multi ani!...Eu ma gandeam acasa...dar mi-am dat seama ca acum, acasa, inseamna aici! Aici, intre asa de multi oameni frumosi, aici unde ploaia imi da mirosul de iarba proaspata, unde soarele apare doar cand norii au plecat sa joace sotron si picaturile se mai odihnesc putin pe coada curcubeului....Aici, in tara asta verde o mana de oameni s-au hotarat sa imi dea un test sa vada cum il trec...si l-am trecut fara sa plang ( prea mult), incercand sa chem inapoi gandurile rasfirate prin polenizare...
Sunteti atat de frumosi toti cei care sambata ati avut un gand bun pentru mine si chiar si cei cu rele... ma simt mica acum, m-as ascunde undeva si asinchide ochii sa imi aduc aminte frumusetea voastra care ma orbea...sinceritatea voastra care ma gadila usor la glezna dreapta...SUNTETI MINUNATI! ar fi trebuit sa spun asta si la Alssa dar m-ati blocat, m-ati facut sa raman leftera de cuvinte si cu emotii de puteati sa faceti credit si tot imi mai ramaneau.....
Ati devenit acotri in piesa mea de teatru in care ma plangeam ca nu mai am...si sunt mandra de actorii mei care m-au facut sa deschid ochii unui week-end presarat cu aroma de scortisoara, cu ochi calzi si cuvinte dupa care tanjeam...
Ati facut un copil fericit ca a primit cea mai frumoasa plansa de pictat si o sa incep sa pictez cu voi de acum, despre voi si pentru voi! Ati devenit culorile ce imi invioreaza viata si familia mea .....
Va mulumesc in felul meu,,,aici, in spatiul unde colorez de fiecare data cateva magnolii,...imi plac magnoliile dar pe voi va iubesc pe toti cei care sambata seara mi-ati neutralizat cuvintele si mi=ati facut incalzirea pentru duminica..unde tot voi, in mare parte m-ati facut sa dau drumul picaturilor cristaline care plecau din ochii mei muti de uimire.....Va multumesc!....

Update!

2011-10-28T11:23:00.003+03:00

Stiu ca am lipsit miercuri de pe blog..dar credeti-ma ca nu am mancat carne..de fapt nu stiu daca am mancat ceva, cred ca unghiile si ceva nervisori dar asa e in viata..mai avem si zile de acest gen, nu putem fi mereu high:)
Azi ma simt bine..poate si soarele asta care imi face cu ochiul, poate si faptul ca vine un week-end luung si plin de activitati, poate si pentru ca urmeaza a avea loc ceva schimbari prin viata mea pana la finele anului..se apropie si ziua mea si e prima data cand o sarbatoresc departe de tara...mi-ar fi placut sa merg la munte iar cu prietenii, sa ne dam pe gratare si pe JB-uri..dar ei sunt acolo, eu sunt aici si uite asa am invatat ceva : Prietenii se pot lega peste tot iar daca cele vechi se simt incomode si nu mai vor sa isi ia straie noi sa fie bine...raman acolo, uitate in cutiile cu amintiri!
Dar cum va spuneam, eu sunt fericita azi, zambesc de spui ca sta cineva cu o pana la talpa mea si ma gadila.. Sa aveti un week-end frumos si voi!!! Si zile pline cu soare! Si zambete multe pe buze!! Si oameni frumosi pe langa voi! Si dragoste multa! Si surprize placute!!!

Iar ploua

2011-10-23T23:48:00.003+03:00

si gandurile mele sunt imprastiate....mi-am dat seama ca cel mai crunt este nu sa dezamagesti pe cei din jur...cel mai crunt este sa te dezamagesti pe tine insuti...sa iti dai seama ca esti precum un aliment perisabil...si Doamne, ce mai ploaie si furtuna e afara, copacii au ramas goi, frunzele aramii, intr-o ultima suflare, au parasit trunchiul casa...uite de aia spun eu ca octombrie este trist....uite de aia am spus eu ca in octombrie lumea hiberneaza..si uite asa, in primul meu octombrie din Dublin, am mai invatat ceva! Nu va spun ce...si nu o fac din lipsa de demnitate..o fac pentru ca de cele mai multe ori lucrurile nerostite valoreaza mai mult in sufletul celui care le pastreaza!
Pentru mine octombrie nu a adus niciodata ceva bun, mereu a fost sub auspiciile lucrurilor rele...mereu octombrie m-a facut sa spun gata, stop, sa sarim peste aceasta luna....imi place doar ultima zi ..cand este ziua cuiva foarte drag mie, unchiului meu...In rest doar covoare de frunze, contradictii langa o linie de tren, banca pe marginea drumului luata ca scop precis de a pune capat socotelilor....spitale si deziluzii....m-as fi mirat ca acest octombrie sa fie altfel...nici macar kilometrii distanta de Romania nu reusesc sa alunge blestemul....
Totusi, cumulat peste toate, in luna asta am cunoscut oameni frumosi, oameni pe care ii iubesc, mi-au dat sentimente si emotii uitate de luni de zile...unele senzatii chiar de ani si pentru asta le multumesc...
Dar si anul acesta octombrie a ramas repetent...si anul asta octombrie nu mi-a demonstrat ca merita....ceva! Mi-ar placea sa imi trec corijenta ....dar din pacate nu am invatat sufiecient de bine! Si cand ma gandesc ca la scoala luam premii si diplome....AMINTIRI!!! La urma urmei asta suntem si noi pentru cei de maine...

Si totusi

2011-10-22T12:56:00.002+03:00

Asa cum spunea Daniel, are si octombrie frumusetea lui...uneori ne uitam in alte parte si nu vedem anumite lucruri...Dar da, culorile toamnei sunt superbe...si nu numai:)

In octombrie

2011-10-21T12:13:00.002+03:00

pana si natura isi da demisia, pleaca, uita, moare, doarme, se imbolnaveste, hiberneaza.......eu as vrea sa plec si sa hibernez...sa imi iau mirosul de scortisoara cu mine, care persista in mintea si in gandurile mele de mai bine de o saptamana, sa imi scot bocancii din punga in care stau cu ei de cand am venit in Romania si sa plec...sa plec spre niciunde si sa ajung nicaieri, sa vorbesc cu nimeni si sa intreb de toti!

Dureri provinciale

2011-10-20T11:27:00.002+03:00

M-am trezit dimineata cu o durere in piept, o durere care nu a mai foat prezenta in simtirile mele, nu stiu sa ii explic intensitatea, dar ma doare cand respir, ma doare cand zambesc, gandesc, vorbesc.
Acum ceva timp ma intrebam ce caut in Irlanda? Plecasem din tara mea atat de fericita, cu planuri de viitor si avand convingerea ca anul acesta, pe vremea asta voi face planuri pentru camera copilului.... Sunt in Irlanda de 10 luni si din planurile marete nimic nu a devenit realitate. Singuratatea este tot prietena mea, speranta ca intr-o zi voi avea cui sa zambesc dimineata nu s-a materializat in certitudine, sufletul inca tanjeste dupa o imbratisare. Sunt o persoana care traiesc la extreme. nu stiu sa ma bucur putin, eu ma bucur maxim, nu stiu sa sufar putin sau sa fiu nepasatoare, sufar de mi se usuca ochii, gatul si nasul. Nu poate sa existe ceva care sa imi placa putin sau ceva care sa ma bucure putin, am invatat ca in viata ori esti maxim de fericit ori esti maxim de trist. Nu imi plac nuantele de gri, nuantele sterse si oamenii mincinosi, nu imi plac prieteniile bazate pe supozitii si afirmatiile facute pentru obtinerea unei reactii....Sunt omul viselor pe care mi le vreau atinse, sunt femeia care tanjeste dupa un el care sa imi ofere ceva al nostru, sa am motive sa imi doresc sa se asterne seara ca sa pot sa adorm in bratele unui el, pentru ca apoi sa vina dimineata si sa ma trezesc inaintea lui si sa ii privesc chipul dormind.
Sunt lucruri banale si de care, unii din prietenii mei mi-au spus ca vor trece repede, vor fi inlocuite de dimineti cu reprosuri, de seri cu discutii si contradictii...eu spun ca nu, pentru ca daca armonia de la inceput este pastrata, daca ne respectam si vedem lucrurile ca o echipa nu ai de ce sa lasi reprosurile sa isi faca cuib.
Durerea aia cu care m-am simtut ma face sa gandesc cum ar fi o viata in singuratae? Cum ar fi sa ma trezesc singura in fiecare zi pana la sfarsitul vietii....si am decis ca nu vreau sa aflu asta!
Acum cativa ani un doctor prost si incapabil mi-a spus ca ceasul meu a inceput numaratoarea inversa, ca daca am o lista cu lucruri pe care imi doresc sa le fac inainte sa plec in calatoria spre eternitate sa incep sa bifez punctele de pe ea. Eram doar eu si cu el in cabinet, am simtit atunci cum totul se surpa, cum sangele mi s-a lasat in calcaie si oricat incerca creierul sa trimita comenzi corpulului nu ma gasea ascultare.... Am plecat din spital si am mers, nu vroiam autobuz, nu vroiam sa stiu unde ma duc....am scos telefonul din buzunar si am inceput sa caut in telefon pe cineva caruia sa ii spun... din zecile de persoane pe care le aveam trecute nu m-am oprit la nici una... nu vroiam sa aud cum de la o voce vesela se trece la o voce stearsa, cum mi se spune hai, treci peate asta! Am bantuit pe strazi in acea zi pana cand am simtit ca nu mai am vlaga... talpile ma usturau, o galagie din stomac imi amintea ca nu am mai mancat de mai bine de 24 de ore, intunericul pusese stapanaire pe orasul agitat, masinile si autobuzele erau mai putine un jurul meu dar eu... eram inca pe strazi. Pe telefon aveam ceva apeluri pierdute si mesaje... nu ma interesa de la cine sunt, ce scrie in ele... nu mai eram in stare sa gandesc, tot ce imi repetam era cu ce am gresit de L-am maniat pe El, de ce nu ma lasa sa stiu si eu cum e sa auzi pe cineva strigandu-ma mama, cum e sa tii de mana un barbat si sa fii fericita ca este doar al tau si te lasa sa il faci fericit...
Am ajuns acasa si am inceput sa impachetez lucruri, sa pun ce aveam drag in pungi, cutii si sa le dau...cui? sub ce motivatie? Nu stiam sa imi raspund...
Au trecut cateva zile si am spus unei persoane prin ce trec, eram la o ciocolata calda si eu ii aduceam la cunostinta ca peste un an eu voi fi amintire, ca peste un an multi dintre cei ce ma cunosc probabil imi vor duce dorul...sau nu! Am plecat de la masa lasand persoana respectiva plangand, implorandu-ma sa lupt iar eu i-am spus: eu lupt, dar nu cu un oponent pe care stiu din start ca nu il pot invinge! Zilele se pravaleau peste mine, prietenii ma intrebau ce am, de ce sunt trista iar eu ridicam din umeri si spuneam ca e doar in imaginatia lor...Pana intr-o zi cand a venit la mine o persoana foarte draga sufletului mei si m-a luat de ciuf: "Nu plec de aici pana nu imi spui exact ce se intampla cu tine, nu plec de aici pana nu imi spui unde e Shumi cea care imi zambea si imi vorbea numai prostii, care, cand ii spuneam ceva, mereu gasea un raspuns care ma facea sa rad? Daca tu crezi ca nu o poti aduce inapoi pe acea Shumi si te ascunzi sub ochii astia care nici macar nu mai au stralucirea cu care noi eram obisnuiti, atunci, poti foarte usor sa ma pui acolo, in lista celor care nu mai vor sa stie de tine! "
Ma uitam la el si am inceput sa plang.....Danut era mereu cel care ma "palmuia" atat de frumos si de finut incat chiar daca ma invinetea eu zambeam...i-am spus doar ca analizele mi-au iesit prost si ca in 9 luni s-ar putea sa plec undeva de unde sigur nu ma mai intorc..Am cazut si nu mai stiam ce sa spun....imi era teama sa il privesc pentru a nu vedea mila, pentru a nu vedea ceva care sa ma distruga si mai tare...dar am simtit o mana pe bratul meu, care incepuse sa ma zguduie: "Auzi, tu sa nu imi spui mie asta, ai inteles! Tu esti Shumi si tu nu ai nimic! Tu nu te lasi batuta asa de usor! Hai, lasa bocetul, ca ala e pentru baba, imbraca-te, avem de mers undeva!" Si am plecat..am plecat spre o clinica..in doua zile eram in avion spre Elvetia si intr-o luna imi serbam ziua de nastere atat de fericita si inconjurata de prietenii mei...
Atunci m-am hotarat sa iau totul cu bratele deschise, sa ma bucur si sa urlu cand sunt fericita, sa tropai ca un copil cand fac ceva ce ma face fericita, sa ma indragostesc de oamenii frumosi pe care ii cunosc, sa zambesc la soare si sa fiu fericita ca azi, 20.10.2011 sunt eu, Simona de acum...
SI atunci mi-am spus ca nu voi lasa sa treaca lucruri pe langa mine si apoi sa ma intreb dar aore cum ar fi fost daca incercam?

Si astazi spunem nu carnii:) - Miercurea fara carne

2011-10-19T13:49:00.002+03:00

Off, ce repede mai trece saptamana asta si cum ajungem iar la miercuri:) Vorbesc de saptamana? Eu nu stiu cum a trecut anul asta si uite cum ma trezesc acum in mijlocul lui octombrie cel friguros si ma gandesc ca in numai 3 saptamani va fi ziua mea..Spuneti-mi voi cand a trecut anul asta? Spuneti-mi voi ce am facut anul asta care a trecut atat de repede ca nici nu am respirat bine de doua ori, parca aseara am fost Carrfeour si mi-am primit frumusetea de perechi de cizme...parca azi nopate au venit fetele mele, zuzele mele cu tortul la fereastra mea, cantand La multi ani..dragele de ele... si am petrecut prin bucatarie pana pe la orele diminetii:))

Zilele astea se face si anul cand m-am hotarat sa plec in Irlanda, decizie pe care am luat-o stand la birou, la calculator, vorbind cu cel la care trebuia sa vin..si i-am spus din start fara sa stau prea mult pe ganduri: GATA, VIN! ...si apoi a venit Craciunul, am ajuns in Irlanda...eh..dar sa nu ne lungim la vorbe si sa revenim la postarea despre miercurea fara carne:)
Datorita racelii care m-a luat in brate si nu imi mai da drumul , laptele cu cereale de dimineata l-am asezonat cu o pastila..si cu ceva panadol raceala si gripa...iar pe la orele pranzului am pus si am mancat o fasolica! Tare buna si tare pofta mi-o fost de asa ceva!Amu diseara nu stiu ce oi manca,,daca oi manca..ca tare nu prea am eu chef si pofta de mancare...si nu doar racelii..mai am eu ceva frumos in suflet dar nu va spun! Cert e ca sigur nu o sa beau tuica fiarta:) MI-a ajuns aseara!!!

Raceala de Irlanda

2011-10-16T14:26:00.001+03:00

Eh uite ca inca mai am probleme de acomodare cu clima dublineza;) M_a lovit o raceala atat de rau..ca abia ma tin pe picioare..dar nu ma las eu doborata de ea! Noroc cu Rodicuta care m-a tratat ca pe un copil, mi-a umplut buzunarele cu pastilute si m-a tinut sub stricat ei observatie! Ce bine e sa fie cineva sa aiba grija de tine:)
Sa ne auzim sanatosi!:)

Cand ajungi sa nu stii cum ploua...

2011-10-14T14:37:00.005+03:00

Si intr-o zi a inceput sa nu mai ploua...dimineata cand ma trezeam maieul nu mai era ud si nici perna nu mai era uda...atunci am realizat ca lacrimile mele sunt asemeni ploilor de vara...trecatoare

Iubita, amanta...amor si sentimente de vinovatie!

2011-10-13T17:26:00.008+03:00

Ce tie nu-ti place, altuia nu-i face! Cam asa suna o veche zicala batraneasca..si cred ca toti stim cat este de adevarata! Am avut deunazi o discutie cu o prietena de a mea, pornita de la predilectia barbatilor de a insela si femeile care se indragostesc mult prea repede si mi-a pus o intrebare: Cum se poate sa iubesti doua persoane, in acelasi timp? Imi aduc aminte ca in trecut, cineva isi mai punea problema asta...eu nu am avut-o...dar chiar si fara a iubi doi barbati in acelasi timp..totusi am inselat! Si nu din iubire!
Da, din pacate, si o recunosc fara sa ma feresc ca da, am inselat si eu; nu spun ca a fost odata si nu se pune sau ca a fost cateva luni, fapta si gravitatea ei este aceeasi, regretul de acum este acelasi.
Imi iubeam omul din viata mea, credeam ca fara el lumea se sfarseste dar ceva s-a intamplat intr-o seara la un concert, unde el nu m-a insotit ( nefiind foarte sociabil) si am cunoscut pe cineva..au fost glume ( cei care ma cunosc stiu ca mereu glumesc), au fost sicane si doar atat! Dupa cateva zile ne-am revazut fara a se intampla nimic..eu nu ma indragostisem, el sigur nu se indragostise...sincera sa fiu nu stiu ce a fost in mintea mea!!! Recunosc ca relatia cu omul iubit nu era perfecta, erau multe lucruri care ma deranjau, multe intrebari la care nu le gaseam raspuns, multe ascunzisuri in relatia noastra care dura de ceva ani...poate intervenise rutina, nu stiu! Nu caut scuze deoarece nu exista asa ceva, nu caut iertare deoarece el va afla acum, in acest post... Dupa ceva intalniri nevinovate am ajuns la el acasa...nu stim cand hainele au ajuns pe jos si cand am inceput sa lasam partea animalica sa iasa din noi...cand nu am tinut cont de canapea, masina de spalat, masa de bucatarie, hol, gresie rece sau balcon cu vecini curiosi....parca singurul nostru scop in viata era sa facem sex... Asa cum a inceput asa s-a si terminat, ne-am trezit in lift, ne uitam unul la altul ca si cum tocmai iesisem de la o inghetata si nu am facut nimic...Dupa-amiezile de acest gen s-au repetat, la el acasa, la birou, in masina...eram posedati de o atragere carnala...si eu parca uitasem cu totul ca totusi cineva exista si ma iubeste si pe care si eu il iubesc..placerile trupesti au pus stapanire pe mine si nu mai eram rationala! Asa cum s-a aprins flacara , asa a venit o adiere de vant si s-a stins..am revenit la viata monotona de cuplu, o viata in care cu iubitul ma vedeam doar in week-end, o viata incare seara nu il puteam suna deoarece erau anumite motive ( nu era insurat, nu avea alta relatie)....zilele treceau si eu evitam sa ma uit in ochii lui, a venit concediul si am plecat la mare...intr-o seara primesc un mesaj si el l-a auzit ..i-am spus ca era roomingul...ma anunta ca intrase pe alta retea..era de fapt "amantul"....ma intreba ce fac...atunci m-am pierdut...ma simteam singura..chiar daca eram cu iubitul la mare, simteam ca relatia noastra merge spre niciunde si discutasem amandoi despre asta, dar ne placea sa ne amagim....eu ca intr-o zi va deveni suficient de barbat, el ca va fi o cale usoara sa renuntam unul la altul...Ajunsa in Bucuresti i-am dat mesaj si i-am spus ca totul a fost o greseala si ca ceea ce a fost pe durata a 3 saptamani a fost o evadare de a mea...
Nu a fost iubire, nu stiu ce a fost, cert este ca am facut-o si ca mi-a parut rau la cateva zile dupa! A ramas secretul meu, am tinut in mine si de multe ori cand aveam ceva sa ii reprosez iubitului nu indrazneam stiind ca am gresit...Mi-a fost rusine sa ii mai privesc ochii, sa ii mai spun te iubesc stiind ca am gresit...A trecut timpul si relatia noastra a ajuns la sfarsit..ma gandeam de multe ori sa ii spun dar nu am putut...la un moment dat am dat un telefon si am pus stop relatiei..adevaraul motiv nu l-a stiu niciodata..a fost la 2 ani dupa ce eu calcasem alaturi... nu cred ca acesta a fost motivul ci dorinta mea de a avea o familie, dorinta mea de a gasi un barbat care sa ma iubeasca si care sa fie dispus pentru iubirea ce i-o ofer sa imi ofere si el inapoi la fel....un barbat care sa stie sa ia decizii in momente de criza si care sa il privesc in ochi si sa vad iubire, dorinta, devotament....Visez prea mult?
A trecut vremea si ghearele iubirii a pus iar stapanire pe mine..de data asta eram indragostita pana peste cap de cineva care nu era al meu, furam nopti si vroiam mai mult, visam ca voi fi eu si doar eu in mintea lui..si l-am iubit...si cu mintea, si cu corpul, si cu sufletul...si au fost nopti furate in care fanteziile lui cele mai adanci au fost pentru mine o placere sa le implinesc... dimineti in care ne trezeam si ne minunam cat de frumos este sa iubesti...sperante pentru viitor si vise despre copiii nostri dar se pare ca nu am fost suficient de buna pentru el, nu am fost cea care sa il fac sa lase trecutul si sa fie al meu ....
Mi-e greu sa public aceste "destainuri" dar o fac pentru ca mi-am dat seama ca de multe ori am stiut sa spun multora din jurul meu ca a insela este urat, ca a iubi ce nu e al tau nu e permis..dar da, am fost si amanta am si inselat...si da, au fost momente unice si momente care mi-au marcat viata....nu vreau sa o mai fac..nu!!! Chiar daca si acum ma trec fiori cand ma gandesc la cateva dupa-amiezi de iunie...cateva nopti de iulie...

Miercuri fara carne si planificari ! Vegetariana ori ba?

2011-10-12T14:28:00.005+03:00

Uite ca a venit iar miercurea, mai repede decat ma asteptam si normal ca azi trebuie sa fiu atenta ce pap sa nu fie cu carne! Nu stiu daca sunt pregatita sau nu, daca mi-ar placea sau nu dar imi place ideea! Am stat si am analizat cata carne manac eu si sa stiti ca nu sunt fanul numarul 1, cel putin in ultimul timp mai multe salate si rareori mai ma imprietensc cu un gratar pe la prieteni, cu o cirobita pe la alti prieteni si tot asa! .
Astazi in meniu va fi ceva usor..dimineata am luat un iaurtel si l-am pacalit ca il trimit raiul iaurturilor si apoi am mai rontait la ceva stafide:) ..la pranz mi-am gadilit papilele gustative cu o salata de vinete ca de ceva vreme tot visez la o salata de vinete cu maioneza...si daca tot e bal..o sa iau si ceva rosii din Tesco in drum spre casa!
Tot azi am decis sa scriu o listuta co urmatoarele locuri pe lista mea de vizitat:

Lisabona
Barcelona
Londra
Valencia
San Francisco - mi-a promis mie cineva ca la anu` merg acolo;)

Cam atat in aceasta zi fara carne:)

P.S. Omul n-ar trebui sa faca de doua ori aceeasi greseala pentru ca are de unde alege. (Bertrand Russel)

Bursa de Oameni

2011-10-10T02:57:00.002+03:00

Azi dimineata postasem pe facebook ceva legat de pierderile suferite de toti la Bursa de Oameni! Nu vreau sa vad acum daca am fost un broker extraordinar, nu vreau sa ma apuc de grafice , pierderi, urcusuri si coborasuri ca nu as termina prea curand, credeti-ma! Pe poarta principala a Bursei de Oameni, gasibila la adresa sulfetului meu au intrat foarte multe persoane, multe mai sunt aici inca ( da, au contract pe perioada nedeterminata) iar unele au migrat spre un loc mai bun ( sau mai putin bun), spre urechi mai ascutite decat ale mele, spre vorbe mai blande decat ale mele. Pierderi mari, cutii de amintiri incarcate si sigilate, rauri pe obraji si intrebari nenumarate...dar fiecare e liber sa fie propriul arbitru...asa ca...nu-i bai ( este, dar incerc sa nu ma gandesc prea mult)
Plecata din Romania mi-am lasat prietenii in tara, am plans si am urlat dupa ei, le-am reprosat ca nu ma iubesc in momentele mele grele in care ei imi spuneau sa ma intorc acasa si eu , ca Toma Necredinciosul, le spuneam ca eu in Romania nu mai vin decat in calitate de turist! Au fost zile cand umblam pe strazile Dublinului si in fiecare om care trecea pe langa mine avea parca o trasatura a unui prieten drag...Azi insa pot spune ca am prieteni si in Dublin, am in Bursa de Oameni multe chipuri noi si fete, multe persoane dragi care chiar daca nu le cunosc de ani, de luni de zile...le simt aproape de sablonul sufletului meu...Altfel nu poti sa razi si sa plangi in aceeasi bucatarie frumoasa, nu poti sa realizezi ca ai stat la ei ore si tie ti s-au parut cateva minute... Sunt o norocoasa, dragii mei! Dar imi place norocul asta! Azi m-am intors de la macelarie si am fost atat de fericita ca pe drum mi-am fluturat sufletul si zambetul si la vocea destinatarilor sentimentelor mele am mai adaugat o familie, la Bursa mea de Oameni!

Toamna pe ulitele Dublinului

2011-10-07T11:47:00.002+03:00

Ma apasa pe umeri frigul si toamna! Le pun in rucsac si le rog sa mai stea acolo putin dar nu stiu cum se face ca noaptea ies si iar se strecoara afara si de dimineata iar alerg dupa ele toata ziua aproape sa le prind! Ma mai alinta soarele prin geam si imi ridica putin ochii de pe word-uri si pdf-uri... Dulceata de nuci este pe terminate, am apucat sa strecor un borcan cand am plecat de acasa..as fi luat tot ce era in beciul mamei dar le-am lasat acolo in speranta ca o sa ma intorc undeva la iarna, sa ma asez pe scaunul meu din bucatarie, sa imi pun o felie de paine cu unt si dulceata, sa beau o cana de lapte cald si proaspat cerut peste gard de la vecina noastra, ca nana a plecat sa se vada cu tata si bunicii mei....
E frig! Atat de frig ca pana si melcii s-au ascuns iar frunzele migreaza! Culoarea aramie este invaluita de un vant puternic si vartejul facut de frunze loveste....Simt cum optimsim ul vrea sa se strecoare sa isi ia o mica vacanta dar il prind mereu, il iau de codita facuta din spicele de grau si florile de mac si il bag inapoi in buzunarul sufletului! Imi repeta ca ii este greu sa fie acolo pentru ca nemultumirea si dorul il deprima si ca mai bine isi ia vacanta sa pleca la Lisabona! EI si atunci ma enervez si ii spun ca doar impreuna mergem la Lisabona! L-am pus la adapost pentru cateva zile, zile in care incep sa ma pregatesc pentru un eveniment organizat de ziarul nostru pe data de 5 noeimbrie....5 noimbrie??????????????.....adica luna noiembrie este atat de aproape? Adica iar imbatranesc? Da, bine, bine....sunt mai inteleapta cu un an, ma loveste usor peste orgoliu varsta.... Da..de azi intr-o luna mai adaug ceva la suma aia care nu ma caracterizeaza ca si varsta! In interior inca ma simt ca un copil, ma alint si cred ca toata lumea merita o sansa si visez cu ochii deschisi la o lume frumoasa, buna si sincera......Vise....Nu?

Miercurea fara carne

2011-10-05T12:56:00.002+03:00

Uite ce repede a trecut timpul.....o alta saptamana o dam la spate si uite asa trece luna, anul..anii peste noi. Astazi nu ma voi abate de la regula si o sa spun NU produselor din carne si va marturisesc ca dimineata am mancat cu o foarte mare pofta lapte cu cereale ( cu scortisoara) si au fost asa de bune ca un singur bol nu mi-a ajuns:)) si la pranz am servit frumos fructe cat curpinde:) nu de alta dar se impune ceva kilograme sa fie alungate, mai ales dupa vizita acasa:))). Diseara nu stiu ce o sa manac, dar sigur nu va fi ceva cu carne..probabil o sa ma leg de ceva orez..sau o salata....inca nu m-am hotarat!

Dor

2011-10-04T15:44:00.003+03:00

Azi dimineata mergeam agale spre munca...este frig aici, este frig si picioarele imi calca pe frunze cazute de toaman instalata de ceva timp aici! Saptamana trecuta a fost chiar cald, frumos..dar aramiul copacilor mi-a dat de inteles ca toamna e cea care stapaneste natura! E prima mea toamna aici, e prima mea toamna in care nu o sa vad padurile din preajma statiunii Sinaia, cand nu o sa miros toamna in Herastrau sau in Cismigiu... Mi-e dor de un week-end la munte, mi-e dor de Cota 1400..mi-e dor de tara mea...si chiar daca aici sunt prinsa in foarte multe activitati acum lacrimile care imi sunt in coltul ochilor si care pleaca sa coboare spre barbie nu le pot opri!...Mi-e dor de atat de multe lucruri si nici macar nu am in bratele cui sa ma cuibaresc si sa imi spuna va fi bine,....

Miercurea fara carne

2011-09-28T14:19:00.002+03:00

Da, daca e miercuri, e fara carne:) Se stie:) Dimineata mi-am rontait un iaurtel cu coacaze negre si la pranz am devorat ardei copti cu smantana, ca tare pofta imi era:)
Pe seara am de ales intre paste sau ciuperci coapte cu sos de usturoi..inca nu m-am hotarat!
Ardeii copti cu smantana sunt deliciosi! Tocmai ce am terminat tot ce era in caserola!
Pastele quatrro formaggi imi plac de mor...Se fac usor si au un gust...mama, mama!
Daca sunteti cuminti data viitoare va si spun cum se fac pastele:)

mi-e frica

2011-09-28T11:25:00.002+03:00

...de ziua cand prieteniile la care tin acum ca la ochii din cap vor deveni amintire..si am senzatia ca asa va fi:( Mi-e teama ca timpul si distanta isi pune amprenta pe orice prietenie! Nu as vrea asta..dar am invatat ca timpul nu s-a imprietenit cu nimeni pana acum.....Mi-e frica uneori ca, din pornirea mea de a face bine, nu fac decat sa atrag raul. Mi-e frica de gandul ca parintii mei sunt muritori..Frica ce mi-a dat-o plecarea tatalui meu.. ..Oare n-ar trebui sa traiasca vesnic? Mi-e frica de tot ceea ce se sfarseste prin a ne lasa singuri, prieteniile pe radacinile carora promitem ca nimeni si nimic nu ne desparte.. Mi-e frica de cele mai multe ori sa gandesc prea mult cand e de luat o decizie...prefer sa iau decizia care o simt atunci.Mi-e frica sa mai pornesc pe un drum nou, fara sa am pe cineva care sa ma sprijine. Mi-e frica sa iubesc, pentru ca ajung sa nu mai simt ca as fi jumatatea cuiva...Mi-e frica de esec si de sentimentul infrangerii, de aceea muncesc din greu pentru orice implinire. Mi-e frica sa nu-i dezamagesc pe ai mei. Sunt tot ce am mai drag. Mi-e frica de sentimentul singuratatii, sentiment atat de prezent, mi-e frica chiar ca m-am obinsuit atat de mult singura incat cineva foarte greu si-ar putea odihni gandurile langa mine. Mi-e frica de acel cineva care printr-un singur cuvant mi-ar putea schimba viata, mi-e frica uneori ca nu va aparea, mi-e frica uneori ca va aparea si voi deveni o furtuna de sentimente. Mi-e frica de ironie, oare cine esti tu sa-mi spui mie ce-mi lipseste? Mi-e frica de dor, caci atunci cand simt lipsa cuiva, cand mi-ar prinde tare bine o imbratisare in jurul meu sunt doar peretii, navalesc sentimentelesinguratatii.....Mi-e frica de departare, caci ..ea ma poate invinge, imi poate fura tot ce am sau imi poate pastra. Mi-e frica de acel “a fost odata” , pentru ca atunci cand il povestesc il retraiesc, il simt...ma vad in locuri unde am fost atat de fericita! Mi-e frica deoarece ceea ce iubesc acum va deveni “amintire", mi-e frica sa recunosc ca oamenii sunt rai, mi-e frica sa recunosc ca sunt slaba....si ca seara in pat plang de neputinta....

Intalnirea cu prietenii Actualitatea IRL

2011-09-26T00:34:00.004+03:00

Iubesc oamenii si nu as putea sa traiesc fara ei, as putea trai fara Facebook dar nu as putea trai fara oameni, as putea privi apusuri de soare si valurile marii dar doar stiind ca mai sunt oameni in jurul meu! Cand am ajuns in Irlanda, dupa o experienta urata, m-am simiti singura, parasita de puteri si fara nici o directie in viata! Ma gandeam in sinea mea: Aud pe strada vorbindu-se in romana dar nu vad un puls al comunitatii romanesti! Am inceput sa caut, sa pun intrebari pe net si au inceput sa apara raspunsuri...oarecum pulsul parca , cu o ultima suflare, isi revenise...
Am dat din coate si am reusit sa ajung sa scriu la ziarul comunitaii si printre primele articole publicate a fost si cel cu lipsa unitatii la romani, articol in care am tipat si am dat cu pumnii in masa ca nu stim sa fim uniti, nu stim sa fim mandri ca suntem romani, nu stim sa ne ajutam...eram atat de desnadajduita....Mi-a venit apoi ideea cu pagina de Facebook a ziarului..si am inceput sa adaug oamenii din Dublin, sa port cu ei discutii, sa ne dam cu parerea, sa ne contrazicem si sa ne respectam in acelasi timp, sa ne cunoastem virtual si sa ne adunam din ce in ce mai multi...atunci am pus un pariu cu mine: Sa ii adun intr-un loc pe cei care vor sa vina...si am trecut la actiune....
Din jurul meu auzeam ca nu voi reusi, ca o sa merg singura la locul de intalnire si singura o sa plec, cu un gust amar..dar eu nu stiu ce inseamna esec...eu merg doar la reusita si multumesc Lui Dumnezeu, visul meu de copil alintat a inceput sa prinda contur! Ma bucuram pentru fiecare like, ma bucuram pentru fiecare comentariu primit, cand eram pe pagina de facebook simteam ca sunt acasa, cu oameni dragi, cu oameni calzi si frumosi...simteam ca pot vorbi cu ei, ca daca intr-o zi ma doare capul si scriu pe facebook ei nu vor da doar like ci vor si da sufestii de alungarea durerii....Devenisem dependenta de ei, imi era foame de prietenii mei de pe facebook, nu erau prietenii mei propriu-zis, erau prietenii revistei Actualitatea Irl..dar eu ii simteam ai mei....de aceea si spun ca pagina de Facebook este copilul meu!
Si uite ca in ziua de 24 septembrie 2011 am adunat oamenii frumosi cu care discutam si imi faceam zilele mai frumoase, le-am dat intalnire si au venit! Ochii imi straluceau de bucurie, emotiile au disparut cand am vazut ca incep sa se adune, bucuria ca am reusit sa ii adun si sa ii cunosc este de nedescris...ne-am adunat si am plecat spre locul rezervat noua, prietenilor de pe Facebook....

Totul a fost rupt din poveste, parca ne cunoasteam de ani de zile, parca eram in Romania, la un pahar de vorba cu prietenii mei dragi, cu oamenii pe care ii stiam virtual, cu care vorbeam zilnic prin mesaje si comentarii dar nu le stiam vocea! Misterul s-a risipit, caldura sufletelor noastre ne-a imbratisat si am devenit un grup compact unde discutiile erau usoare, sincere si frumoase!
Am auzit cuvinte frumoase, am vazut familii frumoase, am vazut oameni frumosi...a fost superb! A fost ceva ce as vrea sa se repete macar lunar, sa fim mai multi, sa petrecem mai mult timp impreuna si sa adunam cat mai multe amintiri in cutiile de pe raftul vietii, sa avem cat mai multe clipe in care sa radem, sa ne pozam, sa ne intrebam si sa ne raspundem!
Va multumesc tuturor ca ati venit, va multumesc ca ati fost deschisi la invitatia mea si ca mi-ati intarit convingerea ca oamenii sunt frumosi, ca oamenii sunt calzi si ca imbratisarea unui om iti poate da puterea de a merge mai departe! Va multumesc in numele colectivului revistei ca ne sunteti prieteni!
Cum va spuneam la inceput..iubesc oamenii...cum as putea sa nu iubesc oameni atat de frumosi?
Multumiri tuturor !

Îmi pun o palmă lîngă cealaltă şi vă rog ceva by Printesa Urbana

2011-09-23T14:38:00.003+03:00

De ceva timp nu am rabdare sa duc postarea la bun sfarsit...nu am pornirea sa scriu..incep sa scriu si apoi ma opresc, incep sa povestesc si apoi ma apuca plansul...asa ca am spus ca e pacat sa las blogul sa fie vizita de voi si eu sa nu am nimic postat asa ca va impartasesc o poveste descoperita de Ioana si va cer si eu ajutorul alturi de ea! Va cer ajutorul pentru un suflet de copil, pentru ca stiu ca se poate si pentru ca sunt sigura ca puteti sa ajutati! Redau mai jos articolul Printesei Urbane, pe care il puteti citi si aici. :

În mijlocul primăverii, cînd am pierdut sarcina, am vrut să mor. Am plîns toate lacrimile din lume şi-am răcnit singură-n casă pînă mi-am disperat vecinii. Am încercat să mor. Am stat întinsă pe gresia rece, decisă să nu mai mănînc şi să nu mai beau pînă cînd trupul meu o să se lase păgubaş. Am fost atît de revoltată şi de zdrobită de moartea în pîntecul meu a unui pui din mine că n-am mai vrut să exist pur şi simplu.

Apoi, spre început de vară, am început să mănînc, să beau, să nu mai scrişnesc din măsele. N-am murit. Nici întreagă n-am ieşit, desigur, dar respir, zîmbesc, uneori chiar sper că cine ştie, poate data viitoare o să fie bine.

Pe mine aproape m-a ruinat pierderea sarcinii, moartea unui embrion care nici nu dezvoltase încă membre. Ce-aş face însă dac-aş naşte un copil căruia îi lipseşte o mînă? Cît de puţin aş vrea să trăiesc atunci? Cît de vinovată m-aş simţi, chiar dacă n-aş avea nici o vină? Cum m-aş uita eu în ochii fetiţei mele care vrea să atîrne de-o bară, dar nu poate, că n-are decît o palmă cu care să se ţină? Cum i-aş explica eu ei că nu poate aplauda, că nu poate dansa egal, că nu poate înota drept sau că nu poate merge pe bicicletă?

Fetiţa asta despre care am aflat azi de la Doru că trăieşte de 3 ani, respectiv de cînd s-a născut, fără antebraţul şi palma dreaptă, fetiţa asta zîmbeşte. Şi uitîndu-mă la zîmbetul ei, mi s-a făcut ruşine. Eu am vrut să mor pentru ceva mai puţin. Ea vrea să trăiască. Părinţii ei ar face orice ca ea să fie întreagă, dar pînă atunci nu stau pe podea urlînd la lună cu texte cu De ce eu, doamne etc etc, ci luptă să strîngă bani. Mulţi bani, un braţ bionic e scump. Dar există, şi ea, Ioana, care n-o să aibă niciodată două mîini, că ei i-a fost dată numai una, măcar o să poată face şi ea lucruri pe care noi, cei mai norocoşi, le facem fără să dăm doi bani pe norocul nostru.

Eu am donat mai devreme, cu ambele mîini. Tare m-aş bucura dac-aţi face-o şi voi. Ştiu că poate n-aveţi nici pentru voi, că ratele-s mari şi mîncarea e scumpă. Dacă-aş fi scris cărţi, le-aş fi vîndut acum şi-aş fi donat banii Ioanei. N-am, c-am fost leneşă. Dac-aş fi vreun om important, mi-aş vinde lucrurile la licitaţie şi i-aş da banii ei. Dac-aş şti să gătesc, aş găti cinci mii de brioşe cu afine şi le-aş vinde pentru ea. Nici să cînt nu ştiu. Habar n-am cum pot produce bani mulţi pentru ea. Pot însă să scriu pînă-mi vin idei mai bune. Şi-o să vă aduc aminte de mînuţa lipsă a Ioanei în fiecare zi. Să nu mi-o luaţi în nume de rău. Ştiţi cît îmi doream să fac ceva pentru cineva. Am ales să fac ceva pentru ea. Nu e mare lucru, dar e tot ce ştiu să fac deocamdata. Sîntem mulţi pe-aici, şi poate dacă vă trag de ambele mîneci suficient de des, o să vă înduplec.

Daţi un telefon la numerele astea. Daţi un like paginii ei de facebook, apoi trimiteţi-i nişte bani, oricît. Şi dacă vreţi, prima oară cînd ne vedem, dau eu sucul şi prăjitura voastră în contul donaţiei pe care o faceţi.

Of, ce-am mai plîns în seara asta… Am plîns cu ambii ochi şi m-am şters de lacrimi şi de muci cu ambele mîini. Şi mi-a făcut bine c-au fost două.

Miercurea fara carne

2011-09-21T14:55:00.003+03:00

Da, sunt doua saptamani de cand nu am mai scris in blog..nici despre fara carne nici despre nimic altceva...M-am intors din tara si inca am o stare de..nu o pot explica..as vrea inapoi...si nu as vrea, mi-as dori sa mai fiu langa fetele mele si nu..mi-as dori sa fi facut ziua de 48 de ore...sa am timp sa stau si cu Valica mai mult, sa stau si la mare mai mult, sa pierd zilele cu bro mai mult...dar dinpacate timpul a zburat..atat de repede... Dar despre astea intr-un alt post..poate mai pe seara sau maine:) Vedem!!!
Despre miercurea fara carne va spun ca azi am rontait de dimineata 3 mere:) si jumatate de kilogram de struguri iar la pranz am mancat pe fuga o salata de rosii cu castraveti, cu masline si cu branzica:) un fel de salata geceasca.
Pe diseara am in plan ceva cartofiori cu smantana..mi-a facut cineva pofta azi:)
Cam atat cu miercurea fara carne!:)

Miercurea fara carne

2011-09-07T10:59:00.002+03:00

Azi chiar nu vreau sa mai incalc regula :)

Bun, de dimineata o cafea buna si cu muuult lapte , deocamdata cam atat! Ma pregatesc de drumyl spre mama! Azi plec la mama mea:) O sa rontai pe drum ceva bakeroale, ca imi era dor de ele;) si probabil diseara acasa o sa termin un pepene rosu ca taaaaaarfe imi mia plac si deja ma asteapta la rece:)
O sa fac un LE mai tarziu sa va spun cum au decurs planurile mele:)

Sa vina ploaia....

2011-09-07T02:13:00.001+03:00

Stii ce ma sperie? Ca ochii tai au acelasiefect cand ma uit in ei, ca ma pierd cand te vad si imi este dor de tine la 5 minute dupa ce ai plecat...

Ma simt asemeni unei blonde de pe Victoriei... pierduta, ravasita, dezorientata!

Ma sperie faptul ca nu stiu ce vreau, rascrucea la care ma aflu e cea mai grea intersectie din viata mea. Gandurile nu imi mai sunt in ordine, mintea nu mai lucreaza ca alta data, sufletul imi este intr-o continua alarma de furtuna!

Sa vina ploaia , sa fulgere, sa tune, sa pice stropii mari sa imi spele sufletul, sa alerg prin ploaie si sa nu mi se vada lacrimile... sa culeg in causul palmelor o zi de toamna.

Vantul adie si frunzele isi povestec amintirile culese peste vara.... singura lor vara... Eu am avut intr-o zi de toamna amintirile unei veri unice...

Marea...ma intorc la ea mereu!

2011-09-06T22:42:00.002+03:00

... desculta pe malul marii...cauta valul care i-a promis ca va fericita! Ii era dor de mare, iubeste marea, adora sunetul care valurile nervoase il fac cand se izbesc de mal, parca intr-o alta zvacnire, alta promisiune.... marea e la picooarele ei..... marea ii cere iar prietenia dar ea nu mai vrea! Te iubesc si totusi ma faci sa sufar.... Aici, pe nisipul asta m-ai lasat sa fiu fericita, aici in melodia inselatoare, cu pescarusii peste noi, m-ai ridicat la trairi nemaintalnite.....Am venit sa te vad, sa il las pe el aici, pe trecut! Il las in valul tau...ia-l si ascunde-l pana la batranetele mele...Nu ma mai lasa sa ma intorc la el! Da-mi forta ta, ia-mi furtunile din suflet si lasa-i pe mateloti sa se lupte cu ele...poti sa imi iei si rasariturile... da-le indragostitilor ce se iubesc si isi fac promisiuni! Nu le spune si lor ca fericirea e eterna,.,,,Fericirea e efemera,.....fericirea e in lucruri mici si in gesturi invisibile, fericirea e doar un vis...

Ma pregatesc sa plec....Ramas bun...minte-ma....minte-ma cum nu ai mai facut pana acum....Spune-mi ca imi voi gasi linistea....Spune-mi orice....

Ajunsa in Bucuresti mi-am dat seama ca nu te pot lasa acolo...esti parte din mine, esti eu, esti tot ce tine de mine! Mi-ar trebui prea multa putere sa te las pe malul marii!

Emotii necunoscute

2011-09-03T15:27:00.002+03:00

Da, ei bine ma declar invinsa de emotii...cred ca emotii sunt! Simt in tot corpul niste furnicaturi pe care nu le pot descrie, se apropie timpul de plecare spre aeroport si eu traiesc o avalansa de sentimente....Nu ma puneti sa le descriu ca, sincer va spun, nu pot, pur si simplu nu pot!!!

Am mai fost plecata din tara, am mai venit spre casa...dar mereu aveam o parere de rau ca se termina vacanta, ca revin la monotonia de acasa..acum...parca nu mai am rabdare, acum parca as vrea sa fac ceva sa treaca mai repede timpul asta nebun si sa ma vad pe aeroport, sa vad chipuri dragi de dorul carora uneori simteam ca innebunesc, sa merg prin locuri dragi si sa fiu cu ei, oamenii mei deosebiti, oamenii mei care au fost langa mine si cand am plans si cand am ras....

Raportare 8 luni de Irlanda

2011-09-02T12:16:00.003+03:00

Da, nu ma intrebati cand, cum si de ce dar au trecut 8 luni de zile de cand sunt in Irlanda! Maine ma pregatesc sa merg spre tara, spre casa, spre prietenii mei! Nu stiu, inca imi simt sufletul acolo, cu prietenii mei, cu familia mea..aici ma simt doar intr-o perioada de trecere...Sper sa imi treaca starea asta si dupa o perioada sa pot sa spun acasa aici, in Irlanda.

Am plecat din Bucuresti cu foarte multa bucurie in suflet, convinsa ca vin aici si fericirea va fi la picioarele mele, fericita pana in varful degetelor de la picioare si convinsa ca anul asta o sa fie cel mai frumos an! Ajunsa aici..am descoperit o alta fata a barbatului pentru care am lasat totul in tara si am venit aici! Din omul maleabil care dadea de inteles ca este a devenit omul care imi controla miscarile, omul care ma intreba cu cine vorbesc, dar de ce vorbesc cu prietenii mei din tara, aia sa ramana acolo....in conditile in care el nu avea NICI UN PRIETEN, ca de ce ma consum ca a facut vara mea nu stiu ce, ce? ea e acolo, eu sunt aici! Aici suna ca si cum eu as fi intr-un bol de sticla unde totul era roz. La inceput a fost greu, am spus ca poate realizeaza si el..dar se pare ca era mai important sa fie mereu ceva de baut in casa si pe contul lui de la Paddy power ceva decat sa facem altceva cu banii....Cand i-am vazut hainele, am decis brusc ca trebuie sa mai umblam putin la garderoba lui si astfel intr-o zi la cumparaturi reusesc sa ii iau o geaca si un hanorac, dar ii spun ca saptamana respectiva nu mai baga bani la pariuri....ei bine, cum nu m-ati auzit voi, nici el nu m-a auzit! Iesea sa cumpere ceva si mereu mai venea si cu altceva peste, in conditiile in care nu ne permiteam sa ne facem poftele...ca si eu proaspat venita in Irlanda va dati seama ca tare mi-ar fi placut sa fac un tur de magazine, un tur de cofetarii, un tur de patiserii....chiar sa ies intr=un pub! Nu, asa ceva nu a existat cat am stat cu el...Nu am vazut cum arata un Pub decat de afara...DAr..au trecut, intr-o nopate mi-am facut curaj si am plecat spre nicaieri, nu stiam pe nimeni aici, nu aveam nici macar o persoana pe care sa ma pot baza, o singura persoana care o cunoscusem de cateva zile si care ar fi putut sa imi spuna: Nu te primesc! Dar mi-a demonstrat ca se poate prietenie si in cateva zile....Este persoana pentru care voi avea mereu respect si sper cand are nevoie sa fiu langa ea, cand are nevoie de sprijin sa i-l ofer! Pentru ca asta a facut ea pentru mine, pentru o straina! Prima zi cand am ajuns la ea in casa, am inceput sa plang, eram depresiva, eram down si nu stiam ce sa fac, incotro sa o iau...
Acum, pentru el, cea care eu am renuntat la tot sunt doar " o tipa care avea nevoie sa isi faca pps", sunt doar "una"....nu ma deraneaza atat de tare acest lucru cat faptul ca nu realizeaza ca eu am renuntat la viata mea pentru el....si el in loc sa se straduiasca sa faca sa mearga o relatie el isi baga...ma abtin ca nu e frumos!!
Da, timpul a trecut, mi-am format prieteni, cunostinte, oameni pe care ii pot suna si intreba daca am o problema...am inceput sa cunosc viata de emigrant, sa o simt, am inceput sa stiu ce inseamna sa iesi la o bere inbtr-un pub, sa mergi sa mananci intr-un restaurant si mai ales sa pot zambi iar, fara sa ma gandesc la cele 3 luni negre si de cosmar!
Plec acasa! Plec sa imi vad orasul adoptiv, plec sa imbratisez oameni de al caror dor am simtit ca ma topesc, sa ma arunc in Marea Neagra si sa ii marturisesc ca inca o iubesc, chiar daca vara asta nu am fost toata vara la ea....sa merg la capataiul celro care nu mai sunt si sa le aprind o lumanare....Da, e crunt dorul de tara, e crunt sa fii pelcat de langa cei dragi!!!
Ma opresc acum din scris deoarece monitorul a devenit incetosat ......

Miercurea fără carne! - Dar cu peste:(

2011-08-31T23:53:00.002+03:00

Da, stiu ca trebuia sa fie fara carne, de orice fel..dar nu am putut rezista! Am mers cu o familie foarte draga mie la un restaurant suuuper ( au sarbatorit 12 ani de casnicie) unde am mancat un peste pe piatra de te lingi pe degete si nu numai!
Imi cer iertare...nici macar pozele nu vi le pun astazi!! Va arat maine! Promit!

Cand totul se preface cenusa.....

2011-08-25T02:33:00.002+03:00

Cand trecutului ii sta bine in cenusa nu e nevoie nici macar de urna! Cand incercarile zadarnice de a reincalzi o ciorba duc unde ne asteptam de ce sa ne jucam cu cuvintele mari si cu greutate? De ce in loc sa luptam pentru dreptul la fericire preferam sa mai luam un xanax si sa prelungim agonia? Doare trecutul, dor despartirile, plangem dupa ce tineam in brate dar macar facem un pas spre vindecare!

Mi-am propus sa merg pe autostrada, nu mai vreau drumuri pietruite!

Te uit pentru ca vreau si te ignor pentru ca am putere! Daca inca te mai iubesc sau nu este problema mea! Ecuatia a devenit simpla pentru ca am uitat matematica si pentru ca mi-am propus sa fac eu legile matematicii si sa o rezolv cum vreau eu!

Vreau sa invat sa ma bucur iar de diminetile razlete si de noptile mele linistite!

Te trec la esecuri si ridic fruntea!

Confesiunea din Nemtia

2011-08-21T11:02:00.002+03:00

Da, au trecut clipele atat de repede..am incercat sa le adorm cu bere sau sa le pacalesc dar degeaba! Am adunat atat de multa energie, am vazut oameni frumosi si am privit peisaje placute ochiului.
Am facut dragoste cu soarele, curgeau apele de mine si mai ceream, mai vroiam! Imi era dor sa il simt si sa ma sleiasca de puteri! Norii nu au asistat la momentul nostri idilic si sper pana plec sa ne lase idila sa se desfasoare ca si ieri! Adun forte, energie, cuvinte si am desfacut chiar si cutiile cu amintiri, cu mici bucurii, dureroase lovituri si ceea ce a fost curios este ca pe cat inaintam sa rascolesc in cutii, pe atat de detasata ma simtea si pe atat de linistita. Da, inca ma mai ia un fior cand povestesc despre el si inca mai inchid putin ochii ca sa retraisc cu mintea tremurul corpului meu cand ma atingea el dar ce folos? Trecutul trebuie lasat acolo, trairile puse in cutii pentru a fi desfacute mai tarziu si retraite iar.....

Da, imi place Nürenberg-ul si da, voi mai reveni cu foarte mare drag aici, mai am de vizitat, mai vreau sa ma ofer soarelui, sa il las sa imi tavaleasca corpul in razele lui, sa ma atinga zambind ca apoi, in amurg sa ma paraseasca in culorile apusului.

Raportul din Nemtia!

2011-08-20T12:01:00.002+03:00

Hello, va transmit direct din Nemtia care m-a primit cu bratele deschise si unde ma simt foarte bine! Vremea este superba, este cald si ghiciti ce....NU AM PURTAT GEACA; vestea buna e ca azi o sa cochetez putin si cu o pereche de pantaloni scurti! Nu imi vine sa cred ca o sa pot face asta....daaaaa...abia astept sa imi las picioarele albe sa salute soarele si sa zburd precum un mielusel abia iesit la prima iarba verde!

Despre mine..ma simt ok, am intalnit oameni dragi iar acum ma imbie la un mic dejun nemtesc asa ca chiar daca as vrea sa va mai scriu fug sa imi delectez papilele gustative si va raportez apoi!

Miros de vacanță

2011-08-18T12:28:00.002+03:00

Da, da, da!! Se simte și la mine puțin miros de vacanță și parcă m-am inviorat și eu puțin cu gândul că mâine plec puțin de pe meleagurile irlandeze. Chiar dacă e pentru un week-end contează atât de mult!
Așadar mă voi imbrăca in haine de veselie și de vacanță și mâine dimineață voi decola frumos spre un loc frumos, lângă un prieten bun și o bere bună!

O să vă aduc povești, o să vă aduc poze, o să imi iau de acolo muuultă energie pentru zilele ce urmează și pentru puterea de a merge mai departe! Daaa, și am uitat să vă spun că la inceputul lunii septembrie o să plec iaaaar!!! Doar ca va fi pentru două săptămâni! Doamne, a venit vremea să mă relaxez!! Ah, și să îmi țineți pumnii că in noiembrie vreau să îmi ofer un week-end la Lisabona! Deh, am început să fac planuri!!!

Miercurea fără carne!

2011-08-17T14:09:00.002+03:00

Bun regăsit vă spun! Ceva zile s-au scurs de când nu am mai deschis poarta noilor postări dar acum îmi este mai bine! Așadar să purcedem, zic, mai departe și să preiau leapșa de la Dănuț și să mă pun pe treabă!

De obicei, mai sunt miercuri fără carne și chiar și vineri! Dar inițiativa lui Dănuț chiar îmi place așa că îi dăm drumul!

Dimineața am dat repede pe gât un ceai de fructe cu doua felii de pâine neagra cu chimen prăjită, 2 ouă fierte și cașcaval. Bine bine, asta se întâmpla pe la ora 8 jumătate dar până la 13.00 când o să mai introduc ceva in ghiozdan, am mai amăgit așa cu un măr. cateva bobițe de struguri, ceva sticksuri și apă..până acum am terminat1.5 l apă plată. La prânz o să ma înfing, fără nici o părere de rău, în caserola cu ciuperci făcute la cuptor cu brânză rasă pe deasupra și o salată de roșii cu ceapă verde și cu câteva ridichi roșii...deja salivez!
Până ajung acasă o să îmi mai păcălesc stomacul cu un kiwi, struguri, nectarine și încă un măr dar diseară....trec să pregătesc o salată de avocado cu brânzică și cu roșii!
Am nevoie de un avocado, o să îl iau diseară din Tesco, câteva roșii cherry si brânză proaspătă de vaci; se curăță avocado și se pasează , se amestecă puțină zeamă de lămâie , roșiile tăiate cubulețe și adaug brânza de vaci proaspătă, adaug sare după gust, pun pâinea la prăjit și salata este gata!!! Da, recunosc..cu siguranță o să beau și o bere :)

Hai, o miercuri fără carne să avem!

Radio

2011-08-06T14:39:00.002+03:00

Sa imi tineti pumnii:) Ca plec spre radio, sa inregistrez prima emisiune! Am emotii dar nu le las sa puna stapanire pe mine:) Le arunc in rucsacul din spate si merg inainte!

Dor de dor

2011-08-04T15:13:00.005+03:00

Au Doamne, ce m-as urca maine in masina, as lua cu mine un rucsac cu ceva zdrente dupa mine printre care automat 2-3 prosoape, costum de baie, 2 rochite de plaja si as pleca...as face frumos stanga pe Camil Ressu, as ajunge la autostrada ...as apasa furioasa pe accelerqatie pana pe la 140..( bine, mai mult) si as opri prima data putin in Cta, la delfinariu...sa imi salut prietenii

iar apoi m-as opri direct la Vama, as merge la Doru, sa iau o camera maare si racoroasa...as parca masina acolo, sigura ca pana duminica seara nu mai ma intereseaza de ea...

As arunca in camera frumos rucsacul, as lua ceva marafeti la mine, un prosop si primul drum spre mare..mergand agale, mi-as lua o portie de clatite trase in rom, o becks lemon si as ajunge la mare....m-as lasa mangaiata de ea...as alinta-o si eu, i-as saruta plaja, nisipul....atat cat pot, chiar daca intunericul s-a lasat si la Ovidiu se aude muzica deja...as fugi sa ma echipez de seara in vama...sa stau acolo...sa dansez la stuff, sa merg pentru putin stand up prin club A, sa vcad ce mai e in Expiratul, sa bag un ochi la mitocanu, sa ascult un rock bun...si uite asa sa pierd toata noaptea..iar a doua zi sa ma trezesc si sa imi spun: ...azi e sambata..mai am o zi si o noapte!...

Din pacate pot face asta doar in gand...dar si daca as merge acolo si lucrurile nu ar fi asa cum le-am descoperit eu acum 8 ani.....pana si aleile pavate m-au cam suparat anul trecut...Voi ati fost anul asta? cum e pe aoclo?

Me happy!

2011-08-02T01:20:00.002+03:00

Dupa cum va spuneam, imi doream sa va dau cat mai multe vesti bune! Cand dau vesti bune parca si mie imi este bine! Ma pregatesc de o scurta vacanta, un week-end dar abia il astept! Atata nevoie am de aceasta vacanta ca nu va puteti inchipui! Dar vestea cea mai buna este ca voi incepe si o colaborare cu un radio! Voi avea o emisiunea, la inceput de 30 de minute, si daca lucrurile merg bine vor fi 60 de minute si apoi se va discuta si de o emisiune TV:) Abia astept sa va dau mai multe detalii, sa va dau , daca e posibil, si inregistrarile emisiunilor! Am ajuns sa fac ceea ce imi place si mor de bucurie!!!:)
Sper sa inceapa soarele nu doar sa rasara pe strada mea ci sa si stea toata ziua, chiar daca in Irlanda e mai greu!

Pulbere de nori cu ploaie

2011-08-01T02:38:00.002+03:00

Azi a fost urat! si ploaia..si ziua...si sufletul meu...azi m-am simtit precum un nor car evrea sa picure dar e mereu alungat de vant ..peste munti..devine nor de zapada...cand sa ninga e alungat de vant la tropice ...vrea sa picure iar...caldura ii evapora picaturile inainte sa ajunga jos... Si totusi norul asta vrea si el sa fie util, norul asta vrea si el sa faca ceva bun...Asa si sufletul meu, asa si eu, asa si tu si probabil asa si prietenii nostri..

M-am gandit azi la un lucru trist...la cei care ii iubesc enorm dar nu mai sunt...Am fost la Biserica..si am vazut ca lista celor care au plecat de aici e mai mare...s-a inmultit...ma doare si imi lipsesc toti!...si iar a venit luna august...

As vrea sa pot privi totul altfel...dar am uitat cum e un zambet de fericire, de iubire, de copil alintat si iubita fericita...Si ce e mai rau si mai trist e ca nu stiu daca, atunci cand va fi nevoie, voi putea sa mi le amintesc!

Ce tristete m-a vizitat azi!

revine....

2011-07-24T21:26:00.003+03:00

Ce pot sa ii spun cand revine? asa,, pe neasteptate? cand imi da tarcoale si parca ma inteapa din toate partile, ma perpeleste, ma vantura in vant si ma lasa sa curg din varf de munte intr-o cascada.....
Dar ea, singuratatea, este indiferenta!

tarziu in noapte...

2011-07-23T03:05:00.002+03:00

Da, ma domini...mai mult decat atat ma bantui...si mai presus de tot inca imi doresc mainile tale pe corpul meu!
Dar am invatat in timp ca ceea ce e placut este interzis! De aceea de multe ori , in vis, te ating si apoi vreau sa uit! Nu vreau sa te bantui, cu toate ca mai corect este sa spun ca tu ma bantui pe mine..nu voi uita aceea noapte de iunie, nu voi uita aceea intrebare daca ai benizna..nu voi uita aceea plimbare prin IOR...nu pot uita multe...dar ma straduiesc! Mereu imi arunc iubirea in alte parti, mereu incerc sa uit de aceea esarfa in dar, sa uit de aceea inghetata Bounty prelinsa pe mainile mele...centura....zona Bucur-Obor.....dar as vrea sa pot spune, fara nici o opreliste ca vreau sa te uit pe tine! Dar nu pot, ma crezi? Pana si gandul ca ultima data te-am vazut pentru 45 de minute, la o cafenea pe Decebal..erai tu, asa cum eu nu te mai vazusem..dar imi era drag sa te privesc! Erai tu, cel care , poate, s-a jucat cu mine, dar nu vroiam sa accept....dar asa cum spuneai si tu....

Da, nu fii uimit! Inca mai esti acolo....nimeni nu te-a putut da jos! Esti un invingator!

Despre viata

2011-07-22T12:08:00.004+03:00

Viata este cel mai frumos cadou pe care l-am putut primi! Viata este singura posesiune doar a noastra, care cum o protejam, cum o crestem asa o avem.
Viata este frumoasa, este plina de momente care iti taie rasuflarea..este tot ce ne dorim sa avem si cand simtim ca e pe punctul sa plece ne rugam pentru inca putin, inca putin.
Viata este atunci cand razi cu pofta , viata este atunci cand faci dragoste si simti degetele persoanei iubite cum iti descopera corpul, viata este atunci cand plangi infundat si te intrebi de ce eu, viata este atunci cand pierzi oameni dragi si suflete calde , viata este atunci cand te bucuri de reusita unui prieten, viata este atunci cand nu vrei sa vezi pe nimeni si crezi ca totul este negru si urat, viata este atunci cand iti vine sa sari in sus de bucurie pentru o veste buna primita sau cand esti excitat de o noua calatorie, viata este in tot si in Toate! Sa incercam sa ne bucuram de ea, sa incercam sa fim fericiti atat cat se poate, sa primim si clipele de desnadejde cum se cuvine ca pana la urma urmei asta e viata: sa stii sa traiesti, sa treci peste tot ce iti apare in cale, sa te bucuri de tot ce e frumos si cald, sa tragi ponoasele de la greselile facute, sa razi, sa zambesti, sa plangi, sa suferi, sa urasti, sa iubesti, sa strigi, sa te arunci in mare....
VIATA ESTE UN DAR MINUNAT!! SA NE BUCURAM DE EL!
Nu stiu de ce, dar azi simt altfel viata, este una din acele zile cand chiar daca nu am totul pe partea roz a peretelui imi impun sa fiu fericita, sa zambesc, sa iubesc, sa admir si sa rosesc, sa amintesc si sa uit! Sa sper si sa ucid vise, sa gandesc si sa observ!

Si mi-am amintit de un manifest...facut acum aproape 2 ani:)

Ce e frumos trece atat de repede....

2011-07-19T18:58:00.004+03:00

Week-endul ce tocmai a trecut a fost plin, frumos, placut si cum mai vreti voi sa ii spuneti! A fost verisoara mea la mine!!!!!!! Ne-am plimbat, am vizitat locatii, am fost in vizite pe la prieteni, am iesit la cumparaturi....
Imi era asa dor de cineva familiar, sa ii vad chipul, sa stam la barfa, sa vorbim, sa trancanim, sa ne amuzam si sa radem asa cum numai noi stim. Am fost si in club, am fost si la mare, am fost si la Muzeul de ceara..off, ce frumos a fost!!! Mai vreau!!!!

Dublinul vazut cu verisoara...

2011-07-18T13:42:00.009+03:00

Simt doar dezgust!

2011-07-14T12:16:00.003+03:00

De cand este lumea asta moartea cuiva este o veste trista! Ca ai cunoscut persoana aia, ca e un vecin, ca e cineva cunoscut de colega de munca , nu conteaza, pentru mine moartea este echivalent cu tristete, durere, dor.
In presa din Romania moartea cuiva cunoscut ( persoana publica) este un motiv de bucurie! Si nu, nu imi retrag aceste cuvinte! Imi aduc aminte ca am citit postul lui Cabral putin inainte sa ne luam ramas bun de la Maestrul Gheorghe Dinica si a cuprins atat de bine ceea ce se intampla in acele momente in redactiile de stiri ale televiziunilor si presei scrise.
Ceea ce ma revolta foarte mult dar nu am ce face este faptul ca da, ramanem tot mai goi si pleaca parca unul cate unul la cele sfinte cei care, unora dintre noi, ne-au adus zambete pe buze, ne-au facut sa trecem peste anumite momente din viata noastra mai usor, sa vedem lucrurile altfel.... Dar ca si cum asta nu e de ajuns ma scot din sarite jurnalistii si oamenii de televiziune care pica in ridicol, care incep sa scormoneasca in familiile si prietenii respectivului, sa intrebe, sa rasuceasca cutitul in rana pentru a face o stire de prima pagina sau de prime time! Mai oameni buni, daca voua v-ar muri cineva foarte apropiat si ar veni unii cu camere de filmat pe voi, cu telefoane, v-ar suna sa va intrebe dar iti placea de el? il iubeai? il apreciai? dar cand ai vb ultima data cu el? si ce ti-a spus? credeai ca va muri? oare cum v-ati simti voi? ati spune ca rascolesc durerea? Exact asta faceti si voi, sunteti precum vulturii, va rotiti in jurul familiei, in jurul corpului neinsufletit pentru o poza de prima pagina ...
Pe langa asta vine o alta intrebare: inainte de aceasta intamplare cand a fost ultima oara cand te-ai gandit sa faci o stire sau sa scrii un articol despre persoana care acum iti face stirea?

Stiti sa va consumati cerneala si orele in departamentul de montaj doar cand nu mai sunt, dar cand ii avem in viata nici nu va sinchisitit ce mai fac...dar in momentele cand va transformati in ulii devin inegalabili, maestrii.... Sa va fie rusine! Dar sa va fie!

Salsa sa fie!

2011-07-13T15:21:00.003+03:00

Totul a inceput cu o discutie telefonica:
- Stii, eu mai merg martea la salsa si miercurea sau joia la bachata!
- Wow, vreau si eu! Am mai cautat prin Dublin ceva cursuri dar apoi
- Hai marti, ce zici? vine intrebarea inainte sa pun eu intrebarea daca pot sa merg marti.
Asa am luat decizia ca marti , adica ieri, sa ma duc sa ma misc putin in ritmurile muzicii latine.

Ajunsa acolo era deja grupa de avansati in plina desfasurare si ma uitam la ei cu admiratie; dupa 15 minute si grupa noastra a inceput! Sala este mare, numarul de cursanti la fel de mare, toate nationalitatile si uite-ne cum unul in fata celuilalt am inceput sa facem pasi de baza, sa ne miscam pe ritmurile muzicii si apoi sa schimbam dupa fiecare exercitiu partenerul, sa mai complicam pasii! Doamne, ce mi-a mai placut! Doamne, ce o sa mai merg! Abia astept ziua de marti!

Daca

2011-07-06T16:41:00.002+03:00

Daca ti-as spune te iubesc, imi spui ca nu meriti,
Daca ti-as spune ca te urasc mi-ai spune ca nu am de ce,
Daca ti-as spune ca imi esti indiferent, mi-ai spune ca te mint,
Daca ti-as spune ca vreau sa te uit, mi-ai spune ca nu ma opresti
... dar daca ti-as spune ca mi-e dor de tine?
... dar daca ti-as spune ca te visez mereu?
... dar daca ti-as spune ca mi-e dor de imbratisarea ta?

Dar nu iti spun nimic din toate astea, ne despart mii de kilometrii si aceste lucruri trebuiesc spuse fata in fata..O sa cresc, o sa uit, o sa iubesc iar, o sa visez frumos!

Prietenia mea cu internetul

2011-06-22T11:48:00.002+03:00

Cei care ma cunosc stiu foarte bine ca o zi din viata mea fara internet este goala. Multi vor spune ca sunt nebuna multi vor spune ca sunt dependenta, altii ca sunt inconstienta si probabil ca unii ma inteleg dar nu spun nimic.
O sa va spun de ce prefer sa petrec marea majoritate a timpului pe laptop, asta cand nu citesc o carte, cand nu ies la alergat sau nu gatesc. Cand navighez sunt in lumea mea, imi place sa caut, sa descopar, sa citesc si sa aflu lucruri noi, sa scriu si sa ascult muzica, sa vorbesc cu prietenii mei si stiu ca nimic nu imi poate face rau aici, Nu ma poate lovi o masina, nu ma poate buzunari un hot, nu ma poate insela, nu ma poate minti..imi pot construi lumea mea si e asa cum uneori imi doresc.
Mai multe persoane mi-au spus ca ma inchid in mine, ca nu ies, ca nu interactionez si le-am contrazis. Pe internet interactionez, vorbesc cu multe persoane, aflu, discut, intreb, imi expun starile care ma incearca in acele momente, cer pareri si imi spun parerea fara a supara pe nimeni.
Sa ies, sa inetractionez? Cu cine? aici oamenii sunt egositi, fiecare pentru ei iar bruma de oameni care ma inconjoara au si eu familiile lor, problemele lor, ne vedem uneori dar nu zilnic, ne auzim la cate un telefon dar fiecare isi are viata proprie si persoanala.
Cineva mi-a spus ca niciodata nu o sa am viata persoanala daca nu las calculatorul si i-am explicat ca daca as avea de ce sa las calculatorul, daca ar fi cineva in viata mea cu care sa vorbesc, sa discut, sa ma contrazic sau sa ma plimb as renunta cu mare drag la calculator, as face altfel lucrurile si ar fi mai placut; dar cat timp singuratatea imi este prietena de ca sa rup prietenia si cu calculatorul? Sunt multi care vor spune ca sunt nebuna dar nu le doresc sa guste singuratatea si sa se loveasca de ea, este crunta, este urata, este egoista, este cum vreti voi sa ii spuneti.....si asa cum spunea si Paler despre singuratate poate vorbi doar cine intra in casa si nu are cui spune buna seara.....

Vise

2011-06-21T22:38:00.003+03:00

Ma ascund sub stropii de ploaie si astept zilele cu soare, astept sa rasara luna si sa imi asez capul pe perna din iarba de mare, sa dorm si sa visez, sa ma gandesc si sa construiesc vise. Cum? Nu stiti ca la construit vise sunt cea mai buna? Le dau culoare si viata in gandul meu, le imbrac in vesminte pictate cu culorile nemaivazute ale lumii si le inviorez cu fluturi. fluturi de o zi, asa cum sunt si gandurile mele, iau nastere dimineata si seara le las sa moara, le alung si le omor daca nu vor sa moara ele singure.

Visele mele s-au spulberat de mult, intr-o zi geroasa de februarie, fara sa imi dau seama le-am lasat pe un peron de gara, le-am lasat sau le-am uitat? nici eu nu mai stiu...stiu ca de cate ori am trecut prin gara respectiva peronul era plin de tot mai multe vise, iar ale mele nu le zaream. Uneori ma gandesc sa ma duc cu o lopata in gara, sa le scot de sub morman si sa le iau acasa, poate mai am sanse sa fauresc ceva din ele...asta dupa ce le dau putin ceai cu rom, niste gogsi aburinde cu gem, le las sa se incalzeasca si apoi tratez cu ele.

Cand eram adolescenta visam atat de frumos, era atat de usor sa le fauresc, sa le dau culoarea care mi-o doream, aveam puterea varstei cand totul era posibil, apoi am crescut, am invata, am suferit, mi-am dat seama ca nu mereu iesea cum imi doresc eu....si cu trecerea timpului mi se intarea si mai mult credunta ca , odata cu trecerea timpului si stralucirea visului meu se pierde.

vreme si tristeti

2011-06-13T01:07:00.002+03:00

Urasc vremea din Irlanda...urasc diminetile ploioase, urasc zilele fara pic de soare..simt ca parca nu traiesc..simt ca parca totul si nimic nu isi are rostul...ma zdruncina totul ce se intampla in jurul meu, simt un uragan in suflet si as vrea sa ma izlez, sa iau o frunza si sa ma acopar...
Mi-e greu sa mai fiu si optimista, eu care eram bolnava de optimism...mi-e greu dar totusispun ca voi trece si peste asta..la urma urmei viata este o calatorie al carui itinerariu nu il stim...

Ma bucur sa stau in patul meu....si sa ma gandesc la lucrurile care incep cu "Atunic cand......."

Radio Deea- Festivalul International de Radio

2011-06-09T18:36:00.003+03:00

Sunt fericita pentru fostii mei colegi de la Radio Deea !!!! Vreti sa stiti de ce? Cititi mai jos:

RADIO DEEA a fost inclus pe lista de invitaţi la ediţia de anul acesta a Festivalului Internaţional de Radio, eveniment care se desfăşoară în Zurich, în intervalul 9-18 iunie.

Brand-ul Radio DEEA a debutat în 1997, cu un format AC şi o singură frecvenţă în FM pe banda est în Oneşti. Trei ani mai târziu a făcut trecerea către CHR şi a început construcţia celei mai mari reţele de posturi locale din Moldova.

Anul 2005 a oferit comunităţii clubbing din România ţansa de a asculta în FM, pe 22 de frecvenţe radio, producţie electronică de calitate, dar şi show-urile radio ale celor mai proeminente figuri de pe scena dance actuală: Carl Cox (Global), John Digweed (Transitions), Above & Beyond (Trance Around The World), Jesse Voorn, Syke’n'Sugarstarr, D.O.N.S. sau numărul 1 mondial, conform Top 100 DJ Mag, olandezul Armin van Buuren (A State Of Trance).

În 2011 Radio DEEA continuă să genereze big buzz, datorită unui playlist care include cam tot palierul producţiei electronice, un echilibru perfect între main şi underground.

Radio DEEA nu încearcă să facă educaţie muzicală, încearca să dezvolte o comunitate care agreează muzica electronică de calitate.

Data de 13 iunie, reprezintă un moment important pentru Radio DEEA, intră din nou în FM, pe două frecvenţe din Elveţia: zhr sud 88.2 Mhz, zhr 104.1 Mhz.

Organizatorii Festivalului Internaţional de Radio ne-au onorat cu invitaţia la ediţia de anul acesta a evenimentului, oferindu-ne şi un slot de emisie de la 22:00 la 02:00 (ora României) (21:00 – 01:00 – ora locală).

DJSLASH, realizatorul emisiunii “IN SESSION” (difuzată în fiecare seară de luni de la ora 21.00) şi RADU RĂCULESCU “vocea” emisiunii DANCE CONNECTION (difuzată sâmbătă şi duminică de la ora 15:00) vor fi cei care vor fi prezenţi la Zurich în calitate de prezentatori.

În 2011 este singurul post de radio, pe format dance din România selectat să participe la acest eveniment internaţional.

Multa bafta!!! Si cat mai multe vesti bune sa aud!!!

La taifas

2011-06-05T11:24:00.002+03:00

Au trecut 5 luni si ceva de cand am luat drumul strainatatii. a fost alegerea mea si chiar daca nu au mers toate cum speram, chiar daca nu a fost visul pe care il visam si il asteptam totusi sunt tot aici, in Dublin. De multe ori alegerile facute nu sunt cele mai bune, de multe ori nu mai suntem rationali si gandim pe moment. Asa a fost si plecarea mea! Am spus ca plec si am plecat.Mi-am uimit toti prietenii, mi-am uimit familia si toti cunoscutii care stiau ca eu nu vreau sa plec din tara, care stiau ca eu visez sa imbatranesc frumos in Romania.
Am gasit Irlanda urata la inceput, nu imi placea, nu ma simteam in largul meu, simteam ca ma plafonez, dorul de casa si de cei dragi ma macina si mereu ma gandeam la zilele cu oamenii mei dragi, serile de vineri cu fetele, serile de fotbal cu baietii mei...nimic nu ma multumea, nimic nu era pe placul meu. A inceput apoi perioada de munca, perioada cand incepi sa cunosti oameni, sa ii pastrezi langa tine, sa te miri de rautatea unora, sa incerci sa intelegi mentalitatea lor..dar toate astea au venit cand eu eram scufundata cu bocanci cu tot intr-o depresie din care nu imi mai ajungeau fortele interioare sa o depasesc. Multumita unor oameni extraordinari am depasit aceasta perioada, am inceput sa fac pasi mici si siguri, am inceput planurile pentru Scoala Romaneasca din Dublin, apoi a venit si postul oferit la ziarul Actualitatea IRL si incet incet lucrurile s-au asezat.
Sunt mai linistita acum, incerc sa trec peste dezamagirile avute, sa trec peste oamenii care m-au lovit cu vorbele lor, peste noptile nedormite si sa merg inainte. Stiu sigur ca ceva bun ma asteapta in viitor.
Dorul de casa, de prieteni este mare, dorinta de a fi macar o seara iar ca inainte ma macina minut cu minut dar apoi realizez ca oricum ei au viata lor, oricum daca intr-adevar exista o prietenie distanta nu o va rupe..si merg inainte! Inainte spre zile frumoase si calde!

Vesti bune!

2011-06-03T12:13:00.002+03:00

Uite ca a venit vremea sa va mai dau o veste buna si sper sa mai am si in viitor. Incepand cu luna iunie sunt reporter la Ziarul romanesc din Dublin, Irlanda. Sunt fericita si mandra de mine! O sa va dau si linkurile articolelor publicate, pentru inceput primul articol a fost despe sentimentele pe care le-am avut cand am plecat din tara, articol existent si pe blog. E adevarat ca articolul a fost scris cu un an in urma, cand aveam o oferta pentru a pleca destul de tentanta dar am renunta cu cateva zile inainte, am ramas in tara mea.

Al doilea articol este despre Marian Cozma si delcaratiile date de ugigasul sau despre ceea ce s-a intamplat in noaptea de 08.02.2009.

Sunt mandra de mine, mi-am demonstrat ca daca vreau , pot! Mi-am demonstrat ca ma pot descurca, ca am incredere in mine si mai ales ca nimic nu e imposibil, trebuie doar sa iti doresti foarte mult acel lucru!

Despre sufletele sincere

2011-05-28T23:28:00.005+03:00

Acum ceva timp va anuntam de un proiect pe care l-am pus la plamada aici, in Dublin; este vorba despre Scoala Romaneasca din Dublin, unde copii emigrantilor romani vin sa isi fixeze cunostintele de limba romana sa poata vorbi cu bunicii acasa in graiul romanesc si mai invata si putina geografie, si putina istorie...lucruri despre tarisoara asta mica, Romania!

Azi m-au surprins doua eleve: Karina(9 ani) si Nelia ( 5 ani) ...mi-au oferit cate un desen, cadoul lor pentru mine! Sunt desene facute de ele, din suflet si simt ca sambata sunt in universul frumos al copilariei, unde imi place!

Daiana mi-a facut la scoala o masca si intr-o seara mi-a oferit-o....ma simt fericita si iubita, implinita si bucuroasa ca pot , in sfarsit, sa ma invelesc pe suflet cu priviri sincere, cuvinte calde si imbratisari pline de dragoste! Va multumesc, dragele mele!
Si in final va las cu o melodie tare draga mie.....

Putina miscare

2011-05-26T17:29:00.004+03:00

Ieri am fost la baschet! Nu am mai jucat baschet saptamanal de foarte multa vreme....din liceu, deci sunt undeva la 12 ani de cand nu am mai driblat, nu am mai aruncat la cos...in schimb am jucat fotbal...am jucat in fiecare an de cateva ori pe an, aproape in fiecare saptamana,,,,aici am inceput sa joc baschet...si la fel ca si in Bucuresti, sunt singura fata dintre 9 baieti:) atatia au fost aseara in Bray, ca in Dublin la prima sala au fost si doua fete....
Am dat si un cos, am dat si pase pentru cos..si mi-am promis ca o sa merg saptamanal de acum...putina miscare nu strica, sa iti faci prieteni noi, niciodata si mai ales trece timpul mai usor si mai uit de ale mele!

Asadar in cateva saptamanai sa va asteptati sa va spun ca mi s-a oferit un contract de la NBA dar bineinteles ca nu voi semna:) va spun de pe acum ca sa nu avem discutii, da?

In alta ordine de idei ma surprinde atitudinea irlandezilor ( si nu numai) cand le spun ca sunt din Romania....au o impresie gresita despre noi si ma doare asta, atat de mult doare!!! ..Cred ca nu sunt singura care am aceasta nemultumire....

Saptamana asta s-a terminat si calvarul cu drumurile inchise, cu contolul in genti de catre garda sa nu ai bombe sau pistoale..last week a fost in vizita Regina, saptamana asta Presedintele USA...a si intre timp a fost si finala la Europe League....off, ce program incarcat au avut irlandezii luna asta

iti multumesc....

2011-05-24T17:49:00.005+03:00

Mereu ai fost acolo, mereu stiam ca daca pic vei fi acolo, sa ma ridici, mereu gaseai vorbe sa ma incurajezi sau sa ma dojenesti, imi spuneai lucruri frumoase cand vroiam sa aud si ma certai cand greseam....evitam sa ma intreb de multe ori oare cum iti este tie? Ma gandeam numai la mine, la suferinta mea, la dorintele mele...la viata mea, la fuga mea spre o iubire absoluta, sa iti arat tie ca vezi, am crescut...pot iubi iar! Niciodata nu m-am gandit ca atunci cand iti voi spune asta oare cum te simti? oare cum iti este? Tu, mereu ai fost mai retinut, in ceea ce privea fetele din viata ta, eu, mereu expansiva, iti spuneam de x, de y, povestind cum e , unde am fost, ce am facut...exact ca unui prieten....dar cand venea week-endul tot cu tine il petreceam si ma bucuram ca un copil mic cand "plimbai printesa", cand "Porcusorul" era obraznic....cand ma alintam ca un copil mic si rasfatat si dadeam din picioare de se uita lumea din jur la noi..dar noi ne amuzam...
A venit ziua cand se pare ca trebuie sa spunem ramas bun trecutului definitiv si irevocabil, trecut frumos, plin de iubire, de momente frumoase, inedite, proprii si nebunatice......Am visat mereu ca prietenia asta va tine mereu si ca vom putea zambi mereu, vom putea povesti mereu dar acum cred ca e momentul ala cand punem stop.....eu nu pot sa iti spun anumite lucruri ca sa nu le intelegi gresit....tu nu imi mai dai nici un semn de viata de ceva timp...asa ca am decis sa spun Ramas bun si aici, poate daca o fac si aici imi este mai usor!

Iti multumesc pentru toate zambetele sincere si calde oferite fie dimineata, fie pe varf de munte, fie in spatele unui val, in spatele unui fulg, iti multumesc pentru toate imbratisarile si incurajarile pline de dragoste si de nebunia tineretii, iti multumesc pentru toate calatoriile facute, pentru toate iesirile impreuna, fie si pana la cheia, fie si pana in tunisia...iti multumesc pentru florile cumparate, chiar daca erai impins de la spate, iti multumesc pentru cele doua iaurturi naturale primite cand am facut doi ani de relatie, iti multumesc pentru cizmele frumoase si albe, ultimul cadou primit de la tine...iti multumesc ca ai crezut in mine, ca mi-ai fost alaturi si ca ai luptat cu mine atatia ani, chiar daca, rezultatul a fos,t poate cel la care stiam ca se va ajunge de la inceput...iti multumesc ca atunci cand nu mai credeam in nimic imi spuneai sa cred in mine si ma pedepseai in felul tau caracteristic daca nu o faceam, iti multumesc ca in noaptea in care a plecat tata ai fost langa mine si zilele de cosmar de dupa, iti multumesc ca m-ai iubit si m-ai lasat sa te iubesc....iti multumesc pentru cei 8 ani frumosi si plini de momente inedite, pentru orice rasarit vazut cu tine, pentru fiecare plecare pana la mall si se ajungea la munte, pentru fiecare zi in care am invata cate ceva de la viata!

Iti multumesc ca anii cei mai frumosi i-am trait si am adunat amintiri superbe! Iti multumesc ca m-ai facut sa rad si sa zambesc de fericire, sa plang si sa sufar din iubire, sa fiu speriata si cu teama in san ca pot pierde ce iubesc..iti multumesc pentru tot!

Iti multumesc, mami!
Sper sa iti fie bine, sper sa fii fericit si sa facem asa cum ai spus tu, peste ani de zile, o revedere si sa ne vedem cum aratam...ma bucur pentru tine si in acelasi timp imi sterg lacrimile de pe obraz..dar voi creste, ma voi face mare, nu? tu mereu mi-ai spus ca sunt o invingatoare! voi fi si de data asta, trebuie!!!!

la cerere

2011-05-20T05:28:00.003+03:00

M-a rugat un prieten bun sa il las sa posteze ceva pe bloguletul meu....am spus ca da, de ce nu? voi credeti ca am gresit? Va scrie saptamana viitoare..sa ii las poarta deschisa sa scrie sau sa ii spun ca nu mai este tus?:)
P.S Mi-ar placea ca cei care citesc blogul sa imi impartaseasca parerea lor...ca chiar nu stiu ce sa zic...

Scoala Romaneasca Dublin

2011-05-18T13:47:00.002+03:00

Da, stiu ca asteptati vestile de mai mult timp dar mereu cand ma apucam sa scriu parca nu imi gaseam cuvintele. M-a cam lovit dorul de casa, de cei dragi! Stiu ca v-ati saturat de dorul asta al meu dar fiti ingaduitori cu mine, este prima oara cand stau asa departe de tara , fara sa vad un chip drag, fara o iesire la o cafea cu cei dragi, fara o nebunie pe la munte..dar sper ca timpul care trece sa ma faca sa vad lucrurile intr-o nuanta mai roz, asa cum ne sfatuieste si Printesa Urbana.
Dar sa ma las pe mine putin la o parte si sa vorbesc despre proiectul cu scoala, nu? Este un inceput frumos si speram sa il transformam in ceva durabil si placut. Este o scoala unde elevii meu sunt pustii nascuti in Irlanda , parintii romani, si nu prea stiu sa vorbeasca corect romaneste, avand in vedere ca la scoala folosesc limba engleza, cand se joaca in parcuri tot in engleza si doar acasa au parte de o conversatie in limba romana. Avem deocamdata doar sambata cursuri dar speram sa ne extindem si duminica, cerere fiind, asteptam sa vedem cati copii adunam si va dau detalii pe viitor.
Cam atat .....sper sa scriu mai des si posturi mai lungi..dar acum nu prea am starea necesara!
Se apropie week-endul, nu?:)

Never say never!

2011-05-03T02:30:00.002+03:00

Tata imi spunea ca nu se stie cand imi va folosi diploma de liceu pedagogic iar eu mereu ii spuneam ca nu, nu imi va folosi, ca eu vreau sa fac dreptul si punct...am ajuns dupa 17 ani sa ii dau dreptate.
Am inceput sa plamadesc un proiect al meu, aici in Irlanda: scoala pentru copii romanilor din Irlanda. Va fi o scoala de week-end unde copii romanilor nascuti in Irlanda vor invata geografia Romaniei, istoria Romaniei. Vom face ore de limba romana si ore de matematica...voi fi iar in mijlocul copiilor! Abia astept! Sa imi tineti pumnii deoarece, cu mana pe inima va spun, am mari emotii!
Azi dupa multi ani am tinut in mana Abecedarul Dlui Danila, cartea de metodica a dnei Matasaru...Ce amintiri mi-au starnit...amintiri din anii de liceu!!!

Stii

2011-05-02T03:31:00.002+03:00

ce ma doare cel mai mult? Ca am lasat de la mine de prea multe ori in viata!
ca am lasat pe altii sa fie fericiti in defavoarea mea! Ca nu am stiut sa lupt pentru fericirea mea, crezand ca nu e frumos sa lovesc pe altii pentru a fi fericita!
Dar stii ce este culmea? Ca nu am puterea sa o fac..nu pot rani persoane, chiar daca nu le cunosc, pentru a fi eu fericita...si mi s-a spus ca nu stiu sa lupt pentru fericire...

Asa sa fie?:(

imi curg cuvintele

2011-04-30T17:27:00.003+03:00

De multe ori ma gandesc la trecut, la copilarie, la lucrurile care pana ieri erau acolo, la locul lor. Acum sunt departe de tot ce inseamna acasa; de Bacau unde am atatia oameni dragi, de Bucuresti unde lista se imputnieaza pe zi ce trece ( de cei dragi , ma refer)
Auzisem la un moment dat, sau citisem pe undeva, ca odata cu inaintarea in varsta devine din ce in ce mai greu sa gasim lucruri care sa ne motiveze si sa circulam pe autostrada vietii. Cum adica? Pe autostrada asta conduc eu cum imi place, cu reguli impuse de mine, cu marcajele facute dupa bunul meu plac; poti fi si cu violet, care-i baiul?
Sunt hotarata sa nu mai las lucrurile sa se intample, o sa schimb lucrurile asa cum vreau eu pentru ca am aceasta forta, stiu si pot sa fac ce imi doresc. Am obosit sa ascult lectii si povesti de viata prin care toti imi spun ca ai sa vezi ca va fi bine, am devenit experta in a spune :"Da, stiu, stiu cum e cu rabdarea!" dar daca eu nu am rabdare? daca eu nu vreau sa astept? O viata intreaga am asteptat sa cresc, apoi sa termin liceul si sa fiu eu independenta, apoi sa am multumiri profesionale; Fara sa astept a venit despartirea de tata, de bunici, de oameni dragi si calzi, de locurile unde era cald, de bratele unde nu stiam decat ca imi place sa iubesc....Au trecut anii pe langa mine, pe langa voi si totusi nu stiu cum sa pretuiesc timpul. Sunt o nebuna, o nebuna care viseaza atat de frumos seara cu ochii deschisi si dimineata se trezeste, pleaca la munca si se gandeste ca seara ce vine sa mai diversifice visul si cu alte intamplari..este visul meu, visul meu de fiecare seara, adorm construindu-l si ii spun ramas bun in fiecare dimineata..este doar un vis...da, stiu ca visele pot deveni realitate dar acest vis nu va deveni niciodata, acest vis este imposibil de realizat dar eu inca il regizez in mintea mea, in lumea mea...
Zgomotele de pe strada ma scot din sarite uneori, vreau liniste, o liniste sa nu aud nimic, nici apa din acvariu, nici zgomotul tastelor, nici picaturile de ploaie in geam...sa imi aud gandurile si sa le pot opri sa se indrepte spre acolo, sa le iau de urechi, sa le bag intr-o desaga si sa ascund desaga aia unde nici eu sa nu stiu de ea..
E soarele asta afara care imi bate cu nesimtire in geam ..il ignor! Vreau sa dorm ca sa mai visez putin si azi..sa mai adaug cateva scene in visul meu ...ma duc sa dorm!

Durere

2011-04-30T05:33:00.004+03:00

...o simt acolo, in interior si doare, a naibii durere..auzi la ea, sa ma doara!
Incerc sa ii dau un Ketorol, ca mai am cateva din tara, dar ma sfideaza pe fata si atat, o mai pacalesc cu cate un oftat si o minciuna ca nu imi pasa si parca, parca putin uita sa ma doara! Am incercat sa o vand, sa o sterg, asa cum stergi unele lucruri nefolositoare de prin calculator, cum arunci o haina care nu iti mai place dar eu o dau afara pe usa si ea intra pe urechi, o dau afara pe geam intra prin suflet. Am spus ca ii iau haine noi, ca ii cumpar si un cremsnit ( am gasit o cofetarie cu produse romanesti..yammy yammy) dar nimic; exact ca un copil pe moment pare ca trece dar apare la locul stiut cu aceeasi intensitate sau mai puternica uneori. Am spus ca o donez, ca fac o fapta buna si o las pe o banca in parc, mi-a spus ca nu vrea, ea va fi cu mine acolo toata viata si ca chiar daca o sa uit prin aeroporturi, prin bagaje, prin camere de hotel, masini, valuri de mare sau fosnet de frunze ea mereu ma va gasi si ma va durea! nu e culmea? cum sa o scot de acolo? sa o pacalesc sa plece? Din cauza ei de ceva ani nimic nu imi place, nimic nu ma multumeste, nimic nu mai e cum era..din cauza ei intorc spatele si plec pentru ca asa e mai comod, e mai comod sa spun nu vreau decat sa recunosc ca am o durere in suflet si nu pot scapa de ea..
De cand s-a instalat la mine, fara sa ma intrebe, nimic nu mai aduce bucurie in sufletul meu, nimic nu imi mai lumineaza gandurile si dorintele, merg precum Bator si cand nu mai pot nu o astept pe Fefeleaga sa ma incurajeze..o iau eu pe drumul meu ascuns cu frunze, pe cararea pe care doar eu o batatoresc si imi spun: Asa a fost sa fie! Ridic fruntea, iau durerea de mana si ii promit prietenie....ceea ce nu stie ea este ca vreau sa rup aceasta prietenie cu ea, vreau sa o impachetez si sa o trimit niciunde, vreau sa o uit....

Se poate

2011-04-27T18:03:00.002+03:00

...sa opresc timpul, sa intorc roata si sa nu fac unii pasi? Nu? atunci se poate sa inchid usa si sa nu mai aud nimic? sa nu mai vad nimic? sa nu mai aud oameni care latra aiurea si sunt invidiosi? Ce aveti dragii mei? Pentru ce ma invidiati? Ce am eu? De ce nu va vedeti de viata voastra, complicata de altfel, si lasati-ma pe mine in pace, sa imi vad de viata mea, sa imi vad de bucuriile si necazurile mele...lasati-ma sa respir si sa zambesc fara sa imi murdariti zilele cu infectele voastre invidii....
Cat despre prietenii care musca atunci cand nu mai esti langa ei si incep sa-ti puna cuvinte in gura pana le aduci argumente..da` ce sa faci? sa te apuci sa ii educi? le-am aplaudat destul nebuniile....a venit momentul sa ma revolt..da, ce sa spun...prietenie...prietenie in care scoti ochii, prietenie in care jignesti fara sa spui macar o singura data imi pare rau si culmea..tot tu ajungi sa spui ca nu stiu eu sa imi cer scuze...eu care mai mereu i-am pus pe altii pe primul loc si m-am uitat pe mine...care pentru tine am alergat cu toate ca imi era rau si am batut tot bucurestiul sa vad cum iti este...dar deh...asa cum cineva mi-a spus probabil ca trebuia sa lovesti in cineva mai puternic, nu?
Iti doresc sa ai parte de tot ce iti doresti si sa fie totul asa cum visezi, sa ai parte de bucurii si impliniri..dar eu nu mai vreau sa aflu de ele, nu mai vreau sa stiu de ele....sa te bucuri de ele cu prietenii tai care accepta sa ii injuri, accepta sa le spui ca sunt prosti ..eu nu o mai fac deoarece nu in asta consta o prietenie!
Nu neg ca m-ai ajutat si nu neg ca mi-ai fost alaturi dar a venit momentul drumurile sa se desparta!

Saturatie

2011-04-16T12:02:00.002+03:00

Nu inteleg oamenii care spun diferite lucruri, diferitor persoane si in mod diferit....Da, e adevarat ca perioada mea nu e tocmai una buna acum, ca mi-e dor de tara, mi-e dor de locurile mele dragi, de oamenii mei dragi dar asta nu inseamna si ca am innebunit..
Da, e drept ca mi-e ciuda pe mine uneori ca nu pot sa ma descarc de tot ce ma macina pe interior dar nu o fac din bun simt si jena uneori, nu arunc cuvinte si nu lovesc in oamenii de langa mine nici la nervi si nici cand sunt suparata, nu acuz si nu pun cuvinte in gura altora, nu discut despre vietile altora decat cu cei pe care ii consideram prieteni foarte buni si atat...
Am avut o perioada destul de tampita si grea spre sfarsitul lunii martie si ma asteptam da cei care imi sunt prieteni sa faca ceva, sa dea un semn, sa ma sune...dar nu s-a intamplat asta...fiecare isi vedea de viata lui si asa mai departe..atunci am simtit singuratea si mai ales am simtit prietenia unor oameni care chiar daca nu i-am vazut in viata mea mi-au fost alaturi cu vorbe bune, cu sustinere si cu incurajari..oameni care nu ma stiau cum sunt si ce fel de gandire am....Le multumesc pe aceasta cale si pe unii care ii voi intalni in toamna o sa ii imbratisez tare tare!
Nu spun ca e bine nici cum fac eu..daca se taie cineva la un deget(metaforic vorbind) fac o intreaga tragedie si ma dau peste cap sa fac orice..sa aduc pansament cu rivanol, sa fiu sigura ca degetul nu va fi afectat, insist sa se mearga la un medic, sun in fiecare zi sa vad ce si cum e persoana respectiva... intreb daca are nevoie de ceva si altele; poate modul meu de a-mi aborda prietenii nu e bun dar nici cel in care nu te interesezi, cel in care nu dai macar un mesaj sa intrebi cum sunt ...nu mai spun de sunat..cu toate ca in alta situatie se suna si se vorbea minute in sir la telefon....in fine..cert e ca azi m-am rasculat impotriva mea si a gandurilor mele: de ce mie imi pasa de toata lumea si nu invat si eu ca ar fi bine sa ma pun eu pe primul loc, sa invat sa fiu egoista asa cum si altii imi arata ca pot..asa cum si pentru altii pe primul loc sunt ei si atat. Ma doare ca iau hotararea asta dar este cea mai buna decizie pe care o pot lua si mai ales o sa incep sa imi vad de oamenii din jurul meu carora cu adevarat le pasa...m-am saturat sa ma agit, a intreb, sa ascult si sa spun lasa, va fi bine si cand am eu nevoie ....parca am disparut pe alta planeta si sunt bagata in seama doar cand imi revin...
Nu vreau sa supar pe nimeni cu postul asta, doar ca mi se pare ca, pentru a nu stiu cata oara, iar mi s-a demonstrat ca cine a spus ca prieteniile la distanta nu tin a avut dreptate.....e greu pentru mine, e foarte greu deoarece ma simt singura, fara nimeni caruia sa ii pese cu adevarat de mine si nu de alte probleme care implica alti oameni, de cum ma simt eu in interiorul meu, daca pot dormi noptile, daca pot sa manac sau daca pot sa mai zambesc...oricum lucrurile astea nu au contat pentru unii..bine ca pentru mine a contat la ei si daca li se misca un fir de par....dar asta este un defect sau o calitate nici nu stiu sa o cataloghez: iubesc oamenii si nu pot trai fara ei!
Nu cersesc mila aici si nici nu vreau sa fiu sunata din 5 in 5 minute sa fiu intrebata cum sunt dar macar sa gasesc cate email sau sa primesc cate un mesaj pe numarul de Romania( ca nu costa decat 5 centi).....dar oare ce nevoie am eu de asa ceva, nu? Simona a fost, este si va fi mereu puternica si va reusi , singura, asa cum a reusit mereu......

Despre bunici

2011-04-10T15:19:00.005+03:00

Daca acum 10 ani pe vremea asta chefuiam in curte la bunicul de ziua lui...anul asta nu am cui sa ii dau telefon sa ii spun "La multi ani!"...de 9 ani ziua de 10 aprilie este goala...acum 9 ani ma laudam cu 4 bucati de bunici in putere, voiosi, frumosi, cu chipurile brazdate de ani dar fericiti de fiecare data cand nepotii le calca pragul....
Pe 4 aprilie a fost si ziua bunicului pe care il mai detin aici...l-am felicitat prin telefon dar avea o voce trista, pierduta...e prima data cand isi serbeaza ziua fara bunica...care a plecat sa isi intalneasca ginerele, cuscrii....As vrea sa pot face ceva..dar ce mai poti face cand Dumnezeu hotaraste cui sa deschida portile?
Am avut o copilarie frumoasa, cu bunici blanzi si iubitori, care ne faceau mofturile si care ne iubeau...am trait intr-o familie frumoasa, cu voie buna, cu petreceri, cu aniversari unde curtea era plina, muzica rasuna si tipetele noastre de copii faceau zarva mare....Poza atasata postarii este facuta in 85 cand a iesit bunicul meu la pensie...nimic nu prevestea in familia noastra momentele grele prin care vom trece, credeam ca timpul va sta in loc si vom fi mereu o familie mare si fericita...dar timpul nu ne-a iertat si ne-a saracit...

Dumnezeu sa te odihneasca, bunicule! Cu trecerea timpului ai adunat acolo la tine frati, copil, sotie, cuscra.....imi place sa cred ca bei un pahar de vin alb, cum iti placea tie, si te uiti la noi, cei de pe aici si esti mandru de noi!!!
Mi-ai fost mai mult decat un exemplu in viata si mi-ai dat puterea ta, intelepciunea si capacitatea de a ierta! Ai fost si vei fi mereu in sufletul meu, micul meu giuvaier!....Mi-e dor de tine, de glasul tau calm si in acelasi timp impunator, de vorbele tale cu talc si chiar si mustrarile pe care mi le trageai cand eram copil neastamparat!
Ne-ai lasat tuturor o mostenire imensa: dragostea de oameni, de dreptate si de frumos!
Iti multumesc! Ma simt mandra ca am avut un bunic ca tine!
"Brazii se frang, dar nu se indoiesc!"

Despre mine

2011-04-08T13:55:00.004+03:00

Au trecut ceva luni de cand am parasit tara si nu am spus mare lucru despre starea mea, sau daca spuneam eram evaziva si ma plangeam de neadaptare...uneori mi-e ciuda ca am ajuns aici si parca nu mai am pornirile alea sa scriu si sa scriu si iar sa scriu ...o sa imi revin..
Va spun ca sunt binisor spre bine..am plecat spre Irlanda atat de incantat si cu atat de multe sentimente adevarate incat am lasat in tara tot: casa, familie, prieteni, oameni buni si sinceri. Ajunsa aici la inceput am avut probleme de adaptare, nu intelegeam de ce e asa , de ce trebuie sa gandeasca irlandezii asa, de ce altceva si tot asa...pana cand am inceput sa ma raportez la mine si atat fara sa imi pese de ceea ce fac cei din tara in care am plecat cu atat de multe sperante si vise.
Uneori ma bate gandul sa ma intorc acasa dar apoi ma gandesc ca poate acesta a fost semnul sa parasesc tara...ca de foarte mult timp imi doream asta si anul trecut pe vremea asta eram chiar cu un contract de munca in mana pentru UK ...si in ultima clipa am spus nu, mi-e frica sa o fac...aveam nevoie de alt impuls, impuls care a venit spre finele anului 2010 ...impuls in care am avut atat de multa incredere si am sperat atat de mult ca va fi bine incat toti prietenii adevarati imi spuneau sa ma gandesc si eu nici nu ii auzeam, nici nu vroiam sa ii ascult cand deschideau subiectul.
Cei care ma cunosc stiu foarte bine ca la mine mai presus de tot au fost sentimentele, dorinta de a avea familia mea, dorinta de a fi cu persoana iubita si dorinta de a realiza ceva chiar daca nu in tara mea. Zilele au trecut si mi-am dat seama ca am sarit peste multi pasi, ca sunt prea vulcanica si prea zaluda uneori ..dar asta ma caracterizeaza...
Nu am plecat din tara nici macar o clipa cu gandul ca ma voi folosi de cineva, nu am plecat din tara nici o secunda ca ceva va merge prost, aveam atat convingere incat si cu persoana la care tin foarte foarte mult m-am certat si am tipat reciproc de puteam fi auzite de tot Bucurestiul..in momentele alea nu imi pasa..stiam ca plec spre a fi fericta si in egosimul meu doar asta conta: sansa mea de a fi fericita, sansa la care visam de cand ma stiu: familia mea, copii mei. Imi aduc aminte cand la munca spuneam tutror ca intr-un an voi fi mama si voi avea copil..acum nu mai stiu asta, acum stiu doar ca imi vine sa uit de familie, de copii, de sperante, de iubire si sa merg inainte, sa ma multumesc pe partea financiara, sa trag aici cat pot pentru a face ceva si apoi printre picaturi daca e sa fie ceva va fi, daca nu, asta e!
Va multumesc tuturor care imi sunteti alaturi si mai ales celor care ma sprijiniti si imi spuneti ca aveti incredere in mine, e bine sa mi se spuna asta cand eu eram pe punctul de a o pierde...va multumesc si celor care ma dojeniti si ma certati..asta ma ajuta sa realizez unde am gresit si de ce......
AM facut promisiuni pe care mi le tin chiar daca asta inseamna sa ranesc anumite persoane, mi s-au facut promisiuni care nu au fost tinute si asta ma doare si ma face sa fiu oarecum mai rea..dar sunt toate ale vietii valuri, nu-i asa?
AM persoane care am avut incredere in ele si pe la spate au stiut sa loveasca atat de crud dar merg ianinte, nu ma cobor sa le raspund cu aceeasi moneda..nu vad rostul....imi place mult citatul asta:"Răzbunându-te te faci egalul adversarului; iertându-l te arăţi superior lui" – Fr.Bacon
Asadar merg inainte, nu stiu ce imi rezerva maine dar stiu sigur ca daca imi doresc ceva se poate implini, mi-a spus mie o printesa asta si stiu ca trebuie doar sa imi doresc ceva foarte multe si se va intampla!

Prima raceala in Irlanda

2011-04-07T20:34:00.002+03:00

De cateva zile ma bantuie rau o raceala..cu frisoane, temperatura si dureri crunte de cap, dupa spusele unora asa e pana ma obinsuiesc cu clima de aici, asaca stau si ma obisnuiesc acum, iau pastile si incerc sa privesc optimist lucrurile care ma inconjoara.
Am privit si stirile din tara si am ramas surprinsa sa vad cum au inceput sa se inchida spitalele si cum oamenii mor din cauza lipsei de interes...oare chiar am ajuns sa nu ne mai pese de batrani, copii , bolnavi? De multe ori nu am vrut sa plec din tara, sa raman acolo in tara mea, sa vorbes eu limba mea si sa fiu langa prietenii mei dar acum parca nu mai vreau sa vin decat in vizita in Romania...nu sunt fitze dar vazand cum decurg lucrurile in tara si facand o comparatie cu ceea ce vad aici parca...mi-e dor doar de familie, prieteni, oameni dragi mie si sulfetului meu si voi reveni cu drag in tara sa ii revad, sa mai depanam povesti si doar atat.
Starea mea de spirit nu este stralucita...dar incerc sa ma adun si sa imi pun ordine in lucruri si in planurile de viitor, sa incerc sa fiu eu asa cum am fost mereu....
Uneori persoanele care te iubesc te lovesc inconstient sau constient si apoi nu isi recunosc greseala dar m-am obinsuit, este o obinsuinta la unii oameniii sa loveasca si sa arunce cuvinte care dor....
Altfel in Irlanda este o vreme urata..ploua, soare, frig, cald nici nu mai stii cum sa te imbraci:) dar ma obinusiesc eu si cu asta!
Ii pup pe toti cei care imi sunt alaturi si mai ales pe cei care ma iubesc si sa fie siguri ca ii iubesc si eu chiar daca pentru o perioada a parut ca am uitat de ei..au fost altele la mijloc si am preferat sa ma inchid in mine asa cum am mai facut ulterior.

De unde?

2011-03-26T13:57:00.002+02:00

As vrea sa iau vantul si sa il intreb de unde vine el cu forta asta si sa ma duc si eu acolo, de unde ia soarele lumina asta si sa ma duc si eu inspre acel loc, de unde ia noaptea tacerea si sa imi ferec si eu buzele...
As scrie, as devora tastele si sa scriu, sa nu ma mai opresc, sa eliberez toti demonii care si-au facut culcus in interiorul meu dar nu pot, ma opreste ceva, sunt eu vinovata? sunt eu cea care am o problema de adaptare? cea care mereu am crezut in puterea mea? Am ajuns oare la capatul rabdarii, puterii dorintei de a fi bine?
Si cand ma gandesc cate ganduri am, si cate dorinte am, cate locuri si lucruri de facut, de vazut, de admirat imi vine sa imi anulez simturile si sa uit de mine, de ele de tot. Voi reusi?

dor si putere

2011-03-10T19:24:00.003+02:00

Nu mai pot sa mai scriu, asta ma-nnegureaza si mai tare. Cateodata am inteles, scriind. A fost frig, in seara asta,a fost intuneric in seara asta!

Incep posturile si nu le mai duc la bun sfarsit, incep sa mananc o para si dupa doua guri nu imi mai place, incep sa privesc un film si il opresc dupa prezentari. Ma ridic, ma imbrac si plec sa ma plimb..vitrinele din Dublin se pregatesc de vara (da, de VARA), oamenii din jurul meu sunt grabiti, sunt multi si imbracati ca in luna mai acasa.
Mi-e dor de acasa, de Bijou, de prieteni si iesiri, de o partie lunga si un soare undeva la 2000m, de un vin fiert cu scortisoara si de o invartita facuta de bunica, Dzeu sa o ierte.Mi-e dor de un latte si de o barfa in cafeneaua de la Real, mi-e dor de Cismigiu si de ghioceii lui.

Ma privesc in oglinda si ma iau la palme imaginare: ce ai mai fata? Mereu ai fost puternica, mereu ai invins..rezista, vei reusi! Nimic nu este usor in viata asta! Am invatat sa fiu puternica si sa reusesc in ceea ce imi propun! Voi reusi si acum!

Mi-e dor de varsta celor 7 anisori cand dormeam la bunica in bucatarie, cu lemnele trosnind in soba si puiul la ceaun sfaraind.

Ploaia ma indispune, vremea mohorata ma intristeaza dar eu sunt vesela pentru ca stiu ca voi invinge!

Leapsa:)

2011-03-06T14:52:00.004+02:00

Am preluat cu titlu de leapsa de la Dan, caruia ii multumesc pentru pozitionarea blogului meu in bolg rol-ul periodic pe care il face.
Dau mai departe la cine vrea sa o faca!
La mine a iesit :
- Maniac
- Passion
- Talker
Nu ma mira:))))

Sentimente noi

2011-03-04T13:48:00.005+02:00

Mereu cand ma trezesc in noua casuta am impresia ca sunt la mare. Aud pescarusi si asta ma duce cu gandul la concediile la mare cu parintii mei, cand ma trezeam dimineata nerabdatoare sa mergem la plaja. Cand am mai crescut si drumurile la mare au inceput sa fie facute cu scop unic de distractie nu mai dadeam atentie pescarusilor:)
Au trecut doua luni de cand sunt in Irlanda si da, stiu ca am scris foarte putin pe aici dar parca mi-am lasat pofta de a scrie in Romania.
Nu vreau sa bat trambitele dar cred ca toti cei care pleaca din tara au o perioada, la inceput ma refer, cand le este greu, nu se simt in largul lor, le este dor de obiceiurile lor , de familie, de prieteni. Stari de astea nutresc si eu...sunt zile ( ca cea de vineri) cand imi este dor de telefoanele dintre fete ca sa ne vedem , unde iesim, ce facem, de plimbarile cu masina in plina noapte, de cheia indoita in benzinarie:)) , ....mi-e dor de serile petrecute la vara-mea Valentina, de iesirile cu bro pe la cafenele, de plimbarile prin mall si cascatul ochilor aiurea; aici nu cunosc romani si nici nu am cu cine iesi la o cafea sau la un suc. Aici ma simt singura si atat( nu ma plang..dar...)...eu care am fost mereu inconjurata de agitatie, nebunie acum parca ma plictisesc....stiu ca e doar o perioada, pana incep si eu sa cunosc pe aici dar stiu sigur ca persoanele din Romania nu vor fi inlocuite cu nimeni aici...
Uneori stau in pat si ma intreb daca asa de greu a fost pentru toti cei care au plecat din tara, daca sentimentul ala ca te rupi de ceea ce ai fost obisnuit pana acum este atat de profund la toti.Am mai intrebat daca si pentru altii a fost la fel de greu si mi s-a spus ca e normal, iti schimbi total ritmul de viata, locul, oamenii din jurul tau. Imi aduc aminte venirea in Bucuresti care a fost tot la fel de brusca precum si plecarea in Irlanda, tot fara prieteni am venit, tot fara nimeni cunoscut doar eu si un el si da, pe parcursc mi-am format o mica familie in Bucuresti, mi-am format lumea mea si eram fericita in ea, cu bune si cu rele, cu zile si nopti, cu bucurii si despartiri; acum sunt cuminte si astept sa imi formez si aici lumea mea. Probabil ca firea mea agitata si nebunatica isi face simtita prezenta. Nu e vorba ca imi e dor de limba romana ca si aici o aud zilnic: pe strada, la supermarket, in piata; uneori am impresia ca parca as fi in alt oras decat Bucuresti, dar tot in Romania, deoarece la rand la casa in supermarket este imposibil sa nu fie macar o familie de romani, prin piata este imposibil sa nu auzi dialoguri in romana...sunt multi romani aici deci ar trebui sa nu imi fie teama ca nu o sa am viata sociala, nu? Trebuie doar sa prind putina vechime pe aici, nu?
Va las ca ma duc sa fac ceva de papa si gandul imi zboara la o portie de mucenici cu miere si cu nuca ( doar ce am citit la Ioana pe blog). Din pacate persoanele care faceau cei mai buni mucenici ever nu mai sunt, sunt saraca..nu mai am nici o bunica:(

Puterea de a merge mai departe

2011-02-25T21:29:00.005+02:00

De cateva zile am o stare foarte ciudata..nu stiu daca din cauza faptului ca sunt departe de tara de 2 luni si nu am fost obisnuita sa stau asa de mult plecata, daca e din cauza ca imi lipsesc prietenii... probabil eu sunt cauza...e probabil normal pentru cei care pleaca din tara..pentru mine e prima data cand am parasit tara si nu a fost cu scopul de vacanta ci pentru totdeauna!
Ultima data cand mi-am vazut toata familia a fost un eveniment tare trist..inmormantarea bunicii mele..ca si cum, saraca, Dzeu sa o ierte, a vrut sa imi revad toti verisorii, toare rudele....imi amintesc si acum ultimele ei cuvinte ..cand vorbeam de racituri si pui cu smantana...pe patul de spital si imi spunea ca daca mai ajunge acasa o sa imi faca...acum am pui cu smantana facut, l-am facut aseara..si am mancat si mi-am adus aminte cum mereu ma astepta saraca de ea cu mancarurile mele favorite si iubea felul meu de a manca cu pofta si cu placere...
Poate ca imi este putin dor de casa..sau poate ca na m-am acomodat inca cu statutul de cetatean strain intr-o tara straina..nu as putea sa spun ce este cu mine..incerc si eu sa imi dau seama...mi-e dor de unii oameni de acasa, stiu ca pe unii de acasa i-am dezamagit ( My bro)...dar oarecum, asa per total sunt multumita...

Puterea de a merge mai departe sta in mine, in dorinta mea de a reusi...
AM pornit sa scriu pe blog dupa ce am citit postarea de pe Blogul de Americanca.
Va redau mai jos postarea:
Poveste de Craciun....
Nu stiu ce se intampla astazi, de tot primesc mailuri din astea. Si credeti-ma, ca nu vreau sa va deprim. Nu stiu daca e adevarata povestea asta, dar pe mine m-a cam zguduit. Asa ca am vrut sa o impartasesc si cu voi. Conluziile le trage fiecare....

"Deşi este doar începutul lui Octombrie este frig şi am
aprins focul în şemineul din sufragerie...Stau confortabil în fotoliul de
piele şi mă uit cu drag la Karinna, fetiţa mea de 4 ani care se joacă
împreună cu Hans: Hans este soţul meu şi l-am cunoscut când am plecat
definitiv din România, în anul 2005, după ce am terminat facultatea de
medicină de la Cluj...

Ne-am cunoscut aici, la Koln , la spitalul la care reuşisem
să mă angajez şi a fost dragoste la prima vedere...Ne-am căsătorit apoi
după vreo 2 ani, a venit şi Karinna...

Trăim bine şi nu ne lipseşte nimic...Locuim la periferia
oraşului dar locul este minunat, iar căsuţa noastră este aşezată la
marginea unei păduri de vis şi chiar dacă trebuie să ne "chinuim" maşinile
în fiecare zi ca să ajungem la spital, îmi spun într-una că
merită...Brigitte, bona Karinnei este punctuală ca o bavareză originală iar
Karinna o indrageşte tare mult...

Mă uit la frunzele care au început să cadă şi apoi la
calendarul de perete...Mai sunt 81 de zile până la
Crăciun...Crăciunul...Ştiu că vom împodobi un brad superb pe care îl vom
aduce din pădurea din spatele casei, ca să nu-i fie frig şi să miroasă a
sărbătoare în toată casa! Şi mai ştiu că ne vom vedea cu vecinii noştri,
care atunci când ne-am construit casa, ne-au ospătat aproape în fiecare
seară...Veneam după turele de la spital, dădeam o fugă să vedem cum
avansează lucrările şi ne pomeneam cu ei în curte, luându-ne pe sus, la ei
la masă...Mă bucur în sinea mea că se apropie Sărbătorile de iarnă...Poate
mă va vizita şi sora mea Jeni care locuieşte în Austria sau poate chiar
cealaltă soră, Maria, deşi cred că-i va fi cam greu să vină tocmai din
Canada , mai ales că tocmai a născut un băieţel...Mi-e dor de ele şi mai
ales de mama, pe care Maria a luat-o cu ea, când au plecat şi ele definitiv
din ţară ...Au vândut casa buni cii iar banii pe care i-au primit i-au
împărţit la
3 şi am primit fiecare câteva sute de dolari. Mama a spus că partea ei ne-o
dă nouă...Aşa-s mamele...

Mă gândesc să-i cumpăr Karinnei un pui de Setter Irlandez
sau Caniche iar lui Hans paltonul acela pe care şi-l doreşte incă de anul
trecut...Ba nu, am să-i cumpăr lui Hans, ceasul acela Patek Philipe la care
s-a tot uitat când am fost împreună la bijutier ca să îmi repar lănţişorul
cu diamănţele de care s-a agăţat, când am luat-o într-o zi în braţe, cu
toată hotărârea, Karinna...Greu, dar sper să-mi vină vreo idee genială până
la Crăciun...

Zâmbesc de una singură, ca proasta şi incerc să-mi alung
din minte orice umbră despre trecut...

Nu o să uit însă niciodată Crăciunul anului 1993. Aveam 13
ani, Maria, sora-mea, avea 16 ani, iar Jeni, cealaltă soră, nu împlinise
încă 18 ani. Eram noi trei şi mama. Tata murise de
5 ani în accident la mină.
Cu o lună înainte de Crăciun pastorul nostru a anunţat o
colectă specială pentru cea mai săracă familie din Biserică.
A cerut ca fiecare enoriaş să economisească timp de o lună ceva bani ca să
dea acelei familii pe care fraţii din comitet o vor considera cea mai
săracă.
Ne-am gândit ce am putea face noi patru. Planul mamei a fost
să mâncăm timp de o lună de zile numai cartofi. Astfel puteam economisi
300.000 lei. De asemenea, dacă vom sta cu becul stins seară de seară, mai
puteam economisi 100.000 lei.
Eu cu Maria am facut curăţenie la câţiva bogaţi, iar Jeni a
vândut ceva felicitări făcute de ea. Seara pe întuneric, vorbeam şi ne
imaginam cum familia aceea se va bucura. Eram în Biserică, noi şi încă 80
de membri, dintre care doar vreo doi se considerau mai germani decât
erau...
Noi ceilalţi ştiam că suntem cetăţeni români iar acum, la 4 ani de la
căderea lui Ceauşescu, unii dintre noi se descurcau binişor. Noi locuiam în
casa bunicii, de care eram tare mândre deşi nu avea decât două camere
dintre care pe una o transformam în bucătărie când venea frigul. Mama a
calculat că se va strânge încă de douăzeci de ori atât cât avem noi, mai
ales că la slujbă veneau şi cei cu maşini luxoase şi plini de bani iar
pastorul ne aducea aminte în fiecare duminică de colectă.
Cu o zi înainte de Crăciun, am plecat cu Maria la magazin să
schimbăm banii în bancnote nou-nouţe. Aşa învăţaserăm noi că trebuie să dăm
lui Dumnezeu.
Am venit acasă cu 800.000 lei. O bancnotă de 500.000 lei şi
trei bancnote de 100.000 lei. Niciodată nu avusesem atâţia bani. Nu ne păsa
că n-aveam haine de Crăciun. Noi eram fericite. N-am putut dormi toată
noaptea de nerăbdare...

A doua zi, în ziua de Crăciun, ploua cu găleata, iar noi
n-aveam umbrelă. Biserica era la 2 kilometri de casă, dar nouă nu ne păsa
cât de ude vom fi. Jeni avea găuri în pantofi şi a pus nişte hârtie. Pe
drum, hârtia s-a udat, iar ea era leoarcă la picioare. Am stat bucuroase în
Biserică, deşi am auzit câteva fete de la cor râzând de rochiile noastre
cele vechi.
Dar mai auziserăm asta şi nu ne-a durut. Cu banii în mână, eram bogate.
Când s-a făcut colecta, mama a pus bancnota de 500.000 lei, iar noi,
fiecare, câte una de 100.000 lei.
Pe drum spre casă cântam de bucurie. La amiază, mama ne-a
făcut o surpriză. Cumpărase 10 ouă pe care le fiersese şi le-am mâncat cu
cartofi prăjiţi. Era ziua de Crăciun şi noi ne simţeam aşa de bine.
Dar pe la ora 15:00 a venit la noi pastorul. A chemat-o pe
mama la uşă . Când a intrat mama în casă, era albă ca varul şi ţinea un plic
în mână. Am întrebat-o ce este în plic şi abia după jumătate de oră mama
l-a deschis. În plic era o bancnotă de 500.000 lei, trei bancnote de
100.000 lei şi 40 de bancnote de 10.000 lei. În total 1.200.000 lei.
Nimeni n-a spus nimic, doar ne uitam la podea. Cu câteva
minute mai înainte ne simţeam ca nişte milionare. Acum, cu plicul în mână,
ne simţeam ca nişte copii teribil de săraci.
Nouă ca şi copii ne părea bine că suntem bogaţi faţă de alţii,
că aveam cartofi. Apoi, ştiam că suntem bogaţi că aveam o mamă grozavă şi
mulţi copii nu aveau mame defel. Ne bucuram că eram trei surori în casă şi
atâtea familii nu aveau copii. Ştiam că nu avem multe lucruri pe care alţii
le aveau, dar niciodată nu ne-am gândit că eram săraci; dar în acea zi de
Crăciun am aflat că eram.
N-am mai fost niciodată ca înainte. Săptămâna care a trecut
apoi, n-a vorbit nimeni în casa noastră. N-am mai vrut să mergem la
Biserică de ruşine, dar mama nu ne-a dat voie să lipsim de la slujbă...
Mama ne-a întrebat ce să facem cu cei 1.200.000 lei, dar noi
nu ştiam ce fac săracii cu banii...
84 de oameni, 80 de concetăţeni de-ai noştri şi noi, am strâns
1.200.000 lei... din care 800.000 i-au dat cei mai săraci 4 oameni din
Biserică...Şi atunci am ştiut că orice s-ar fi întâmplat, trebuia să plec
din România... Sau puteti citi direct postarea originala aici.

Schimbari majore

2011-01-09T14:33:00.003+02:00

..Da, nu am mai scris de un an de zile..si poate ca as fi vrut sa scriu..dar s-au intamplat foarte multe in viata mea..lucruri bune, frumoase, asteptate!
In acest moment pot sa spun cu mana pe inima ca sunt fericita, atat de fericita incat nu va pot descrie ce simt..cum simt , stiu doar ca simt toate aceste lucruri datorita persoanei langa care am decis sa traiesc, datorita lui am cunoscut fericirea adevarata si nu cea efemera.
Multi probabil ca veti spune cum de imi dau seama atat de curand..dar eu va spun sincer ca a fost suficienta doar o imbratisare, un sarut si un " Bun venit acasa, iubito!"....In sufletul meu s-a asezat o liniste uimitoare, o pace pe care nu am mai simtit-o niciodata...stiu ca daca adorm dimineata el va fi langa mine cu zambetul lui cald, daca ies la cumparaturi el este langa mine si ma tine de mana, daca stau in pat vine si ma mangaie, ma alinta..sunt o norocoasa, sunt o fericita...stiu ca probabil toate femeile gandesc asa despre jumatatea lor, dar azi am si eu dreptul sa spun ca al meu este cel mai deosebit. Si pentru mine este!
Ma simt precum o printesa in regatul meu, alaturi de printul meu si impreuna ne vom face o viata frumoasa, linistita, fericita si plina de momente frumoase. Ma uimeste in fiecare zi, ma surprinde placut in fiecare zi si este suficient sa ne imbratisam ca simt ca totul este al meu: soarele, stelele, zilele, noptile, pescarusii care ne trezesc dimineata....este frumos, este bine si imi place!
Despre aventurile mele in Dublin, despre cum am fost "ratacita" in Dublin va scriu alta data, acum fug repede langa iubitul meu...sa ii spun cat de mult il iubesc!

Cursul vietii

2010-12-16T15:40:00.002+02:00

Este adevarat ca toti suntem trecatori pe acest pamant si nimic nu dureaza o eternitate, este adevarat ca suntem constienti ca intr-o zi sau alta ne luam ramas bun de la aceasta lume si lasam in urma oameni care ne plang, ne pomenesc si se gandesc la noi...doar ca niciodata nu suntem pregatiti.

Saptamana asta mi-am condus pe ultimul drum ultima bunica....am ramas atat de goala in visteria mea unde pana acum 9 ani aveam 4 bucati de bunici frumosi, iubiti, blanzi, inteligenti si haiosi. Nimic nu va inlocui locul ocupat de ei in sufletul meu si nimic nu va sterge amintirile mele din copilaria frumoasa pe care am avut-o! Nimeni nu imi poate lua suferinta care este in sufletul meu acum asa cum nimeni nu imi poate da inapoi macar cateva clipe reale cu cei dragi, plecati prea devreme.

Nimic nu prevestea ca anul acesta voi fi in doliu, dar cum neprevazutul isi face simtita prezenta asa si la inceputul lunii decembrie eram in spital, langa bunica mea.....o bunica si o mama exceptionala, de o blandete pe care imi este greu sa o descriu...un om deosebit, o femeie puternica care la nici 27 de ani i-a murit primul sot, a ramas cu doi copii...s-a recasatorit cu un om deosebit si a mai avut 2 copii. Vremurile au fost grele in trecut dar cu munca, vointa si putere si-au facut o gospodarie frumoasa, si-au crescut copii frumos si a devenit model de viata pentru nepotii pe care i-a crescut in casa de pe malul Siretului. Imi aduc aminte , parca s-a intamplat ieri, diminetile in care ne trezea mirosul de gogosi, clatite, coltunasi, lapte cu cacao, placinte, invartita...atat de multe bunatati stia sa faca cu mainile ei trudite; mancarea pe care o pregatea bunica era cea mai buna, nici mamei nu ii ies atat de bune....blandetea cu care ne vorbea, ne indruma in viata si ne spunea mereu sa credem in Dumnezeu ca ne va fi usor in viata..In ultimele ei zile i-am fost alaturi si i-am spus cat de mult o iubesc, ce femeie puternica este si ce bunica extraordinara, ca ne-a crescut cum trebuie si ca o iubim toti nepotii. Era atat de mandra de noi, de toti nepotii...nu am sa uit cand a fost preotit varul meu cat de mandra era, cand a devenit prima oara strabunica, cand imi povestea cum nepotul ei chirurg a operat-o, cand spunea tuturor ca eu sunt educatoare la ea in sat sau mai tarziu ca apar la televizor, cand povestea cum verisoara mea a luat bacalureatul cu nota aproape de zece si ca a luat la o facultate grea in Bucuresti...ii bucuram toti sufletul si pe toti ne iubea in aceeasi masura...marti eram toti la capataiul ei.. verisorul meu ..imbracat in straie preotesti ii canta vesnica pomenire, varul meu ii spunea bunicului cat de puternica a fost deoarece pacientii lui cu diagnosticul bunicii in 48 de ore plecau spre cele sfinte....marti eram toti cerniti de durere si parca toti am fi vrut sa fie un vis urat, un vis din care sa ne trezim si sa ne ducem acasa la ea, in Radomiresti si ea sa ne astepte cu o tava de poalen-n brau cu smantana....

Se spune ca Lui Dzeu ii plac oamenii buni, acum are in Imparatia Lui o mama desavarsita, o bunica extraordinara si o sotie model....ne-a luat-o noua..de aici de unde o mai vroiam cativa ani....
Dzeu sa te ierte, Bunica! Ai fost pentru mine oaza de blandete, mi-ai demonstrat ca bunatatea este o calitate rara si mi-ai aratat ca oamenii sunt toti frumosi, trebuie doar sa stii sa ii privesti!

Plec putin

2010-12-03T17:34:00.002+02:00

Am asteptat melodia asta atat de mult...o ascultam in concertele Alinei si o traiam atat de intens. Eu am ales sa plec de tot.......in urma mea raman oameni...oameni pe care ii iubesc, oameni pe care ii ador si care si ei la randul lor ma iubesc si ei

Dintisori si asteptari

2010-11-18T10:19:00.003+02:00

De cateva zila am intrat in programul de reabilitare cu dintisorii. Astfel ca acum arat ca o baba de 90 de ani, vorbesc ca un copil de 3 ani, stalcit si cu lene....dar rezultatul va fi un zambet superb:)

De ceva timp ma chinui sa scap de acest complex, al danturii si mereu ma loveam de partea financiara...am cerut ajutor acolo unde toti copii o fac: la mama si m-am lovit de un refuz categoric si dureros.mi-am promis ca o sa trag si o sa muncesc pe burta..dar in Romania daca nu ai PCR-uri ( Pile, Cunsostinte, Relatii = PCR) nu reusesti nimic....

Acum sunt fericita...anul asta mi s-a bifat listuta ceruta la inceputul anului...se pare ca daca faci un revelon afundat in tristete, singura in casa si dormind, fara harmalaie, muzica si chefuri gandesti mai bine ce iti doresti si pui listuta mai bine la punct....Eu pot sa spun ca le-am bifat frumos! Si pentru asta ii multumesc lui Dumnezeu si trupei mele de ingerasi!

Sunt fericita! Chiar sunt!

Leapsa de previziuni

2010-11-16T09:50:00.002+02:00

De ceva zile nu am mai scris iar..probabil ca o perioada voi scrie doar lucruri care nu au sens..sau probabil voi face doar cate o leapsa..vedem..cert e ca acum mi-a dat Daniel o noua leapsa cu previziunile pentru aceasta iarna. Pentru mine va fi cea mai frumoasa iarna, o iarna plina de asteptare, pentru o perioada si apoi plina de activitati impreuna cu EL...Va fi un Craciun frumos, un Craciun de poveste...iar in camara sufeltului am puse pe rafturi doar lucruri frumoase; proviziile stgricate si din anii trecuti le-am aruncat, am facut curatenie generala..vreau sa imi pun in camara doar lucruri frumoase!!!!

Fericire

2010-11-12T10:33:00.004+02:00

Nu am mai scris de multa vreme...nu pentru ca nu am vrut doar ca nu stiu sa va explic in cele mai frumoase cuvinte ceea ce simt... A fost si ziua mea, am 31 de ani si cred in minuni....Viata ti se poate schimba in cateva zile si starea psihica ti se schimba de la cer la pamant..
De ziua mea am primit cel mai frumos cadou: iubirea; l-am primit pe el si iubirea lui! Am primit cheia spre lumea fericirii, drumul spre a avea familia mea cu un baiat frumos si inca altii mai mici...Am gasit linstea dupa care umblam si omul de care aveam nevoie sa imi deschida calea spre viata.

Viata mea va fi frumoasa, vom imbatrani frumos impreuna si vom avea ce sa le povestim copiilor, sa le spunem cat de frumoasa e iubirea si cate minuni face, sa le insuflam o scara de valori asemenea celei pe care noi o detinem si sa le oferim iubire si dragoste parinteasca.

Plec pe drumul fericirii cu inima deschisa, cu dorinta de a-l face cel mai fericit barbat si de a-i oferi copii frumosi! Viata mea abia acum incepe...simt asta si sunt fericita....Niciodata nu m-am gandit ca nu Romania este tara unde ma asteapta fericirea dar toate lucrurile frumoase se intapla cand nu te astepti si vin de unde nici nu gandesti.

Sa va bucurati pentru mine, pentru fericirea mea si sa aveti si voi in suflet ce simt eu acum, sa va fie si voua soarele mereu pe strada..eu ma pregatesc sa devin doamna, mama si cea mai fericita femeie din univers!

Plec

2010-11-02T00:11:00.003+02:00

..si de data asta plec sigur! Nimic nu ma va opri...un nou inceput..dar care va fi unul frumos..pun punct aici cetateanului Romaniei, pun punct siguratatii....

Da, am luat decizia, sunt fericita si nerabdatoare sa ajung acolo, sunt multumita ca a iesit soarele pe strada mea...

Multi probabil imi vor spune sa ma mai gandesc dar eu stiu clar ca nu am la ce! Vreau sa fiu acolo, vreau sa fiu langa el, vreau sa imi costruiesc un nou inceput ..care va fi frumos, linistit si plin de imbratisari...

Pentru cei dragi sufeltului meu voi spune cateva cuvinte dintr-o melodie a Alinei Manole: voi pleca putin, nu ma cauta, nu striga, sunt aici in preajma ta!!!!!! Da, si mie imi veti lipsi toti dar mai stiu ca o prietenie nu se raceste datorita catorva mii de kilometrii!!!

Va iubesc pe toti cei care sunteti in sufletul meu si mereu veti fi speciali, veti fi nebunii mei, veti fi acolo, langa sufletul meu! Si vreau sa va bucurati pentru mine, sunt convinsa ca o veti face!!

Leapsa de la Candice!

2010-10-27T20:18:00.003+03:00

Am preluat de la Candice o leapsa cu "mi-e dor"...imi vine ca o manusa aceasta leapsa..

Mi-e dor de tata! Un dor mistuitor care niciodata nu va fi stins;
Mi-e dor de papusa Ana, prietena copilariei mele;
Mi-e dor de gradinita, de jocurile cu discurile alea din plastic din care ne faceam mitraliere si ne jucam in pauze;
Mi-e dor de imbratisarea bunicii Maria care a plecat alaturi de tata si de bunicul;
Mi-e dor de duminicile cu prietenii bunicului meu si cu bunicu` cand jucam table si ascultam la radioul Gloria meciurile de etapa si singurul zgomot acceptat era cel de la zaruri si de la pull-uri.
Mii-e dor de diminetile de la bunica Ileana unde mereu gaseam gogosi calde, clatite, coltunasi, lapte cu fidea, papanasi sau placinte calde si bune;
Mi-e dor de anii de scoala cand primeam cu o mandrie nemaintalnita coronita de premianta si abia asteptam sa ajung acasa sa citesc ce mi-a scris Dna pe carti.
Mi-e dor de dna invatatoare, femeia care mi-a deschis drumul in viata;
Mi-e dor de serile din strada, cu ceilalti copii cand jucam Flori, fete, Ratele si vanatorii, Miuta, Baraj, Hotii si vardistii, 9 pietre...
Mi-e dor de colegii de generala si de liceu cu care am petrecut atatea momente frumoase;
Mi-e dor de chiulurile nevinovate si zilele pierdute la biliard;
Mi-e dor de taberele si excursiile in grup, unde faceam cele mai traznite lucruri ;
Mi-e dor de un concediu la mare cu parintii mei;
Mi-e dor de mesele mari si bogate din curtea parinteasca unde eram toti din familie: verisori,m unchi, matuse....
Mi-e dor de napolitana Margareta trasa in ciocolata pe care mi le aducea mama;
Mi-e dor de pizza de la Intermeridian, din Bacau si de rulada de ciocolata pe care o primeam drept prima dupa orele de balet ( va dati seama ce mult isi dorea tata sa ajung balerina, imi lua si cate doua )
Mi-e dor de o relatie in care eram fericita si iubita....
Mi-e dor de doi ochi calzi si dragi pe care i-am intalnit prima data in iunie anul trecut;
Mi-e dor de un week-end la munte, cu gasca mare...sa ne batem cu zapada, sa ne tavalim prin zapada si seara sa facem un vin fiert si sa jucam mima.
Mi-e dor de Port EL Kantaui si de fantana muzicala din centrul statiunii;
Mi-e dor de plimbarea cu vaporasul prin Stockholm;
Mi-e dor de o noapte in care sa fiu tinuta in brate.....
Si cel mai crunt dor dintre toate ...mi-e dor de mama..de vocea ei...de ea...si acest dor , ultimul si cel dinati dor cel mai tare..

Preia leapsa de aici: Merat, Daniel, Valentina si care mai vrea:)

Incet, incet spre 50 si 31:)

2010-10-27T13:27:00.003+03:00

In ultimul timp nu am mai putut sa scriu...tot incercam sa uit de tot si de toate pentru a trece peste anumite evenimente care se succed in viata mea...

Voi vorbi despre o persoana care a fost langa mine de cand m-am nascut..din momentul in care am spus buna acestei lumi a fost langa mine...ca un frate mai mare..ca un al doilea tata, ca cel care mereu era acolo....Diferenta intre noi este de 19 ani si acusica, sambata, schimba prefizul si face 50 de ani! Suntem pana si aceeasi zodie....Cand vroia sa plece la baieti eram coada lui, trebuia sa ma ia cu el ca altfel nu il lasa bunica, atunci cand a inceput sa fumeze repede l-am spus bunicii:
"- Bunica, sa stii ca Tinel scoate fum pe gura!".....Imi aduc aminte ca aveam 5 anisori si vroiam foarte mult un joc Lego de la parterul magazinului Luceafarul din Bacau...unde intamplator lucra o doamna de la noi din comuna si ajung acolo si spun ce vreau sa imi ia mama si Dna Barbu: Mergi acasa ca iti aduce mos Neculai..eu neincrezatoare nu, ca eu vreau jocul ala, eu vreau sa fac roboti..cu chiu cu vai m-a luat mama acasa, plangand..i-am sarit in brate cand l-am vazut si am inceput sa plang si sa ii spun ca nu a vrut mama sa imi ia si el mi-a spus ca l-a vazut pe Mos Neculai acolo, in magazin si sigur l-a luat pentru mine..si cand a venit Mos Nicolae...la el in camera imi lasase acest joc....am mai crescut ..si el a hotarat sa isi faca o familie, sa se casatoreasca..nu prea eram eu incantata ca eu il vedeam doar a meu..dar dupa cununia civila i-am spus ca daca nu ma ia cu el in luna de miere ma supar pe el....la nunta...toata seara am plans ca eu vreau in luna de miere...pana la urma a plecat doar el cu cea pe care o iubeste si acum ...dar mi-au adus de la Predeal " Nu te supara, frate" si dulciuri. I-am trezit la prima ora a diminetii, bateam la ei la usa sa vad ce mi-au adus....
Timpul a trecut peste noi, el a devenit parinte, am plecat la prima intalnire din viata mea din casa lui si a Corinei....am plecat la prima discoteca din casa lui si a Corinei...cu ei vorbeam orice si ii gaseam cei mai cool prieteni avuti...Cand am devenit majora imi aduc aminte ca a venit sa o aduca pe verisoara mea...si m-a dansat ca cica sa danseze si el nepoata lui majora....cu timpul familia aia mare, care o aveam....curtea aia unde eram noi mereu fericiti a imbracat haine triste....am pierdut familia in sanul careia am crescut..bunicul si bunica au plecat spre ceruri, tatal meu si el s-a grabit acolo sus...in noaptea cu pricina prima persoana pe care am sunat-o a fost Valentina....fiica lui...si astfel a aflat si el ca trebuie sa isi scurteze concediul...sa plece pe ploaie....
Anii s-au scurs si au lasat urme si la el...acum 7 ani a suferit un infarct..iar de atunci viata lui s-a schimbat complet..si a lui si a familiei....Cu o putere exceptionala si o dorinta de viata a renuntat la tigari, a urmat si urmeaza cu sfintenie un regim alimentar..singura lui slabiciune fiind dulciurile....Din pacate daca ai avut o data probleme cu inima...le ai mereu....Acum cateva zile a avut o zi nefasta, i s-a facut rau...ce a urmat este usor de imaginat: medici, analize, controale, decizii.....era programat la o coronografie si un stend la Iasi..dar acolo au descoprit o problema la o valva..lucru ce duce inevitabil la o operatie pe cord deschis....
Mi-e frica si in acelasi timp sunt si optimista, constienta fiind ca orice operatie are un risc, dar daca medicii vor sa faca operatie inseamna ca stiu ei ce stiu....Mi-e inima mica mica si ma rog la Doamne Doamne sa fie bun cu noi...pe Tati meu si pe buni mei sa vegheze asupra lui si sa ii dea putere sa treaca peste acestea, sa nu ii mai fie frica, sa stie ca noi toti il iubim foarte mult si ca pentru mine este ca un tata, ca stiu ca este acolo si ca el este cel care ma leaga de curtea copilariei mele.....
Nu am apucat niciodata sa ii spun cat de mult il iubesc, nu am apucat niciodata sa ii spun cat de mult au insemnat pentru mine incurajarile lui, faptul ca ma iubeste neconditionat si ca privindul pe el retraiesc momentele copilariei...cu jocurile nevinovate, cu glumele baietilor, cu tot ceea ce ma leaga de el in acesti 31 de ani...

Sa imi traiesti unchiule, sa imi fii sanatos si plin de putere, sa ma inveselesti mereu cand am nevoie si sa ma dojenesti cand gresesc, sa ma mangai pe par si sa ma imbarbatezi spunandu-mi ca sunt puternica!!!! Sambata schimbi prefizul..nu te provoc la un dans al pinguinului acum dar la vara sigur facem un chef mare in curte si topaim:) si promit sa iti pun si :"Pusca si cureaua lata"
Te iubesc!
P.S. O sa revin si cu o fotografie, promit!

incetati

2010-10-17T16:04:00.006+03:00

Va rog sa va opriti din incercarile de a ma schimba.....lasati-ma sa fiu in lumea de copil unde exista Mos Craciun si Mos Nicolae, unde nu sunt probleme, unde mereu Zmeul va fi invins de Fat Frumos si Ileana Consanzeana traieste pana la adanci batraneti cu Fat Frumosul ei....

In lumea in care nu vad rautatea oamenilor, nu stiu ce sunt alea intrigi, nu stiu ce inseamna loviturile sortii si nici nu stiu ca timpul trece si nu se mai intoarce!.....

Unde nu vreau sa stiu ce inseamna suferinta, unde nu prea stiu ce este iubirea si ce inteles au pentru unii sacrificiile din iubire.....

Lasati-ma in copilaria mea tarzie si roz...mai vizitez si lumea reala din cand in cand..dar altfel e asa de bine la mine..

simtiri

2010-10-15T22:30:00.004+03:00

ma simt mica...ca un nimic.ma simt de parca incurc pe toata lumea si parca toti au ceva cu mine....o sa tac, o sa imi vad strict de mine si de ale mele..am destule...pe care doar eu stiu cum le duc si doar eu mi le pun pe caprarii.....daca gafez o fac inconstienta..si in nici un caz ca sa fac rau celor la care tin....asa sunt eu..dar cred ca trebuie sa fac ceva...si o sa iau masuri...decizia a fost luata!....ma conformez...

... de toamna

2010-10-15T15:06:00.002+03:00

Se asterne linistea si norii isi iau in primire cerul in fiecare zi! Totul este mohorat si probabil si starea de spirit a celor din jur este la fel...dar la mine s-a accentuat o stare de bine.

Motive deosebite nu am, da..sunt fericita ca sunt sanatoasa, ca pot sa zambesc si ca am oameni langa mine...

Toate sufletele isi fac canoanele, in felul lor, dupa mintea si cerul lor. Cu cat mai multi pasi faci, cu atat ti se da mai mult, cu atat ti se arata mai mult.

Totul se intampla pentru un motiv, iar cand ajungi sa simti asta cu toata fiinta ta, lucrurile se simplifica pana la nucleu, incepi sa vezi lumina, incepi sa te hranesti cu substanta.

Cui ii e frica de cer? Doar aceluia care nu a invatat zborul.

“Da-ti drumul si crede, nimic rau nu ti se va intampla!”