joi, 4 aprilie 2013

In doi

 Da, in doi totul este mai usor, mai placut si chiar mai amuzant. La mine este ceva nou, la mine este ceva despre care inca invat si ,am inteles ca mai am de invatat. Mereu imi imaginam viata in doi, pe vremea cand asa ceva nu era posibil..sa ma trezesc in fiecare zi langa el, sa adorm in fiecare seara in bratele lui...doar ca viata in doi inseamna mai mult decat tandreturi si iubire. Viata in doi inseamna si compromisuri pe care trebuie sa le facem, inseamna si acceptarea faptului ca nu esti doar tu cu deciziile tale, nu trebuie sa iei doar deciziile care sa te multumeasca pe tine, trebuie sa tii cont si de parerea celui de langa tine.
  La capitolul asta eu stau foarte prost si nici nu stiu sa simulez, incerc sa invat si de cele mai multe ori, desi ma enervez si nu gasesc o explicatie care sa ma multumeasca pe mine ( repet, nu ca ar fi si cea corecta) si incerc sa influentez decizia. Am fost invatata sa iau singura deciziile si sa mi le asum de mai bine de un deceniu, am fost eu cu mine si cu nebuniile mele; acum este si EL langa mine si uneori, desi stiu ca gresesc, imi este greu sa accept ca are dreptate..si asta vine, presupun, din orgoliul ala ca e posibil sa nu am eu dreptate, ca altcineva s-a gandit la o solutie mai convenabila si mi-e ciuda ca nu am avut eu ideea.
  Ritmul meu a fost unul nebun, un ritm in care eu driblam, eu sutam, eu aparam si eu arbitram..regulile jocului s-au schimbat si trebuie sa invat sa gandesc la "noi". O fac in foarte multe feluri dar in unele nu imi reuseste, am impresia ca mereu eu stiu cel mai bine, am impresia ca asa cum vreau eu trebuie facut....dar lucrurile se schimba, prioritatile sunt altele acum..dar stiu ca ma straduiesc sa invat si ii multumesc LUI pentru rabdarea de care da dovada...Recunosc aici ca uneori eu nu as avea atat de multa rabdare....Dar ma iubeste, eu il iubesc si stim ca trebuie sa reusim in doi:)
  O prietena mi-a spus azi : "dap, stiu. repet, mie nici dupa doi ani nu mi se aseaza toate. dar gandeste-te ca e pt toata viata si ca intr-un loc se intalnesc doi oameni cu caractere, dorinte, nevoi si feluri diferite de a vedea sau rezolva sau face lucrurile. si cand gasesti calea de mijloc, echilibrul si modul in care sa le faci bine pt amandoi, atunci castigi. acum nu mai castigi cand ies lucrurile cum vrei tu. cel putin eu asa fac, si asa vad. si stiu ca nu o fac pt o luna doua de fluturi in stomac ci o fac sa o am toata viata. ca doar asta vrem, nu?" si tare mi-a placut cum a pus problema! Asa ca invat, invat si iar invat...incerc sa las lucrurile sa se aseze si sa nu mai fiu capoasa...si nici incapatanata..ca asa cum spunea tot aceeasi prietena:"incapatanat, opusul tau? prieteno revino-ti! ohoo asta cu invatatul... inca mai invat dupa doi ani"...asadar tot ce am de facut este sa ascult si sa invat!:)
   Despre EL...pot doar sa va spun ca il iubesc tare si este singurul pentru care imi doresc sa fac acest efort. De ce? Pentru ca merita din plin!!!
     

2 comentarii:

piese dezmembrari masini spunea...

totul este mai usor in doi, mai ales pentru sprijinul pe care ti-l acorda celalalt

Cristi S. spunea...

in primul rand in doi mereu vei avea un sprijin, cineva care va fi mereu acolo la nevoie.