joi, 22 noiembrie 2012

"Tu esti Nordul meu!"

Sunt cativa ani de cand mi-ai spus asta, undeva pe drumul spre Poiana Brasov... Imi aduc aminte ca si cum s-ar fi intamplat ieri; radeam de drumul vietii, de tot ce se intampla la noi si eu ti-am spus ca o sa imi cumpar o busola iar tu ai spus ca nu ai nevoie de o busola, pentru ca eu sunt Nordul tau. M-am uitat la tine si am inceput sa rad, printre hohotele de ras ti-am raspuns: sa te vad cand ai sa fii la Sud, cum ajungi la Nord.
  Ma priveai si nu intelegeai reactia mea, ai tras masina intr-unul din locurile cunoscute si ca Belvedere si mi-ai sus sa cobor, erai atat de serios si atat de schimbat la fata incat mi-a pierit tot rasul si te priveam. Chipul tau il stiam, nu de mult ce e drept, dar ii cunosteam fiecare imperfectiune, fiecare tresarire stiam ce inseamna, acum insa, nu imi transmiteai nimic! Am coborat, ne-am asezat pe banca si mi-ai spus inca o data, serios si tinundu-ma de maini: " Simona, tu intelegi ca esti Nordul meu? Oricat de ratacit as fi, oricat de haos ar fi in jurul meu voi sti sa ajung unde vreau pentru ca tu esti Nordul, locul care il arata orice busola! si ti-ai lasat privirea in jos....atunci am inteles ca pe langa o declaratie frumoassa ( poate una dintre cele mai frumoase primite pana acum) era si o promisiune...Am tacut, m-am uitat la tine si vroiam sa te mangai, sa iti spun ceva, orice...dar nu aveam curajul. Eu nu stiam ce vreau, abia iesisem dintr-o lunga relatie si imi era teama sa imi las sentimentele sa o ia la hora cu ale tale. Mi-am scos din buzunar pachetul de tigari, mi-am aprins o tigara si ma uitam peste Brasov...orasul in care o sa merg mereu cu zambetul pe buze, orasul care m-a facut sa ma simt mereu vie si plina de viata... Vroiam sa te iau in brate dar stiam ca nu iti place fumul de tigara. Trebuia sa  nu o aprind, la naiba! Arunc tigara, iau un Tic Tac si iti ridic barbia cu degetul, ca si cum eu eram stapana lumii: Si eu, eu ce pot sa fac? Ce pot sa spun? Nu stiu ce sa raspund, nu stiu cum sa raspund...preferam sa ma lasi sa rad ca proasta si sa nu inteleg sensul adevarat. Mi-ai raspuns calm si cu tristete in glas: Sunt ceva luni de cand astept sa devii altfel, sa iti pese de NOI si nu doar de TINE...am rabdare, sunt atat de rabdator ca as putea sa te las sa treci cu hidrobicicleta Atlanticul si te-as astepta, daca as stii sigur ca vii pentru mine. Mi-am dat seama atunci ca nici eu nu stiu ce vreau..te-am imbratisat si ti-am spus: sa nu uiti niciodata unde e Nordul, ma gasesti aici. Indiferent ce se intampla maine, peste un an sau 10 ma gasesti aici, sunt aici!
  Seara a continuat, week-end-ul s-a terminat..si dupa 4 luni am devenit si noi mai indepartati. Ai plecat in Belgia, aveai contractul si eu am refuzat sa vin, eu nu vroiam sa plec din tara! Apoi, fara sa ne dam seama nici macar nu ne mai scriam email, nici pe YM nu ne mai gaseam, ne uram La multi ani si Sarbatori Fericite....asta pana acum 2 zile cand am verificat un e-mail pe care nu mai intrasem de multa vreme...la titlul era: SOS Nordul...era de la tine..erai pierdut si totusi stiai atat de multe despre viata mea si m-ai tras de urechi ca nu mai scriu pe blog, ca nu mai stii ce e cu mine..am vorbit in acea seara pana tarziu, eu eram intr-o pasa proasta si tu, ca de obicei, m-ai tras sus si atunci am spus: " S-au inversat punctele cardinale, acum tu esti Nordul meu!"....si da, desi suntem amandoi intr-o negura fireasca, o crisa a varstei si mai ales o lupta pentru supravietuirea in societatea asta urata ne-am regasit doi buni prieteni, care pot vorbi despre orice si care, intr-un fel sau altul, suntem Nordul!
   P.S. Iti multumesc din suflet ca nu imi porti ranchiuna pentru "fuga: mea din cafenea si felul miseleste in care mi-am "luat" ramas bun; acel sms dupa 20 de minute in care nu stiai ce ai gresit, unde am plecat, ce s-a intamplat cu mine!

2 comentarii:

Anonim spunea...

Nu ma asteptam sa iti aduci aminte asa de bine. Uitasem ce memorie buna ai, dar mai ales, uitasem ca devenisei dependenta de Tic-Tac pentru mine, ca sa nu fie atat de pregnant mirosul de tigara! Uite ca acum fumez si eu, mi-am gasit Nordul si abia astept sa vina ziua aia cu doua dimineti promisa de tine, ca sa ne revedem!

celecedanseazaculupii spunea...

Am colindat campuri,ape,vai. dealuri,munti. sesuri…si am ajuns mereu in alt loc,niciodata unde vroiam,dar niciodata nu m-am uitat dupa luna sau dupa stele,dupa soare sau dupa umbra…cum am ajuns oare acolo?Vroiam sa ajung?Nu mai stiu!Vroiam sa le colind…nici asta nu mai stiu!Poate in drumul meu am ocolit ce a fost greu de urcat si am ales ce a fost usor de coborat .De multe ori m-am impiedicat lovindu-ma, pentru ca nu vedeam pe unde merg si ma bucuram ca totusi merg si nu stau pe loc.As fi vrut sa stiu incotro ma indrept,dar uneori vantul ma abatea din drum.Apele se infiorau langa mine si pielea mi se strangea incercand sa ma incalzeasca, dar frigul,ploaia,vantul nu ma ocoleau.Departe,de departe am zarit umbra ta si m-am apropiat.Mi-am intins mana sa o-ating pe a ta intinsa si..totul s-a oprit…s-a oprit atunci,de-atunci.SOARELE…m*a urmarit mereu!Niciodata nu am incercat sa ma uit spre el.Stiam ca este deasupra si ma incalzeste.De ce ar fi trebuit sa stiu de ce o face,cand altii traiau in intuneric si frig…eu eram norocos!

Am gasit atunci BUSOLA care m-a calauzit mereu.