vineri, 5 decembrie 2008

DUMNEZEU SA TE IERTE ANCA!


NU MI SE PARE DREPT!!! VREAU DREPTUL SA MA REVOLT!!!! VREAU DREPTUL SA URLU SI SA TIP!
" Cum faci sa ai in jurul tau atatia oameni care te iubesc, cand, in general, toti ne lamentam: "Pe mine nu ma iubeste nimeni!"? Care sunt retetele tale de viata frumoasa, armonioasa?
-- Iubesc toti oamenii, nu ma agat de unul singur, iubesc si pietrele, si florile, si cerul albastru, si soarele. Si arat asta, nu ma sfiesc! Dimineata ma privesc in oglinda si-mi spun: "Esti cea mai grozava! Tot ce ti-ai pus astazi pe lista ai sa faci pana la sfarsitul zilei! Nu te superi pe nimeni si iubesti pe toata lumea!". Ma iubesc si pe mine si ma iert pentru greselile trecute. Ce rost mai are sa ne otravim cu vini reale sau inventate? Trecutul a fost, nu mai poate fi schimbat. Nu ma gandesc, deocamdata, sa ridic ochii spre alt barbat, care sa devina centrul existentei mele. De altfel, nu ma plictisesc deloc, am ce face, slava Domnului! Retete de viata frumoasa? Cant, dansez si rad, si pe toate le fac cu mare pofta! Imi place sa am multa lume in jur, cu care sa vorbesc si sa rad mereu. Si pe Dumnezeu aproape, pe care-l chem prin rugaciune, nesmintit, dimineata si seara, si la orice lucru pe care-l incep. Dorm bine, somnul este marele meu lux: opt ore pe noapte, pentru ca stiu ca atunci cand ies din asternut, pentru saisprezece ore sunt la turatie maxima. Vreau sa fac toate lucrurile in viteza, si sa le fac bine.
-- Canti, compui, scrii, cosi, pictezi, gatesti, gradinaresti, esti profesor, mama, bunica si, peste toate, faci chirurgie de suflete, cum iti place sa spui, asistandu-ti rudele si prietenii ca un psiholog, duhovnic si sfetnic de taina, in orice problema ar avea. Ce satisfactii gasesti in lucrurile marunte ale vietii?
- Muzica e ceva abstract, se simte, se aude, dar nu se poate pipai, nu se poate strange in brate. De aceea, am nevoie de contactul cu materia! Am nevoie sa simt in palme, pe piele, acest contact. Am nevoie sa simt seva vitei de vie, mirosul pamantului, moliciunea aluatului de paine, perlele pe care le insir pe un sirag, margelele pe care le cos pe o rochie... Cand sunt acasa, sunt doar femeie si am nevoie de contactul cu realitatea imediata. Cand sunt pe scena, traiesc in alta realitate si sunt dispusa sa fiu ocupata de alte spirite, care ma ajuta in misiunea mea. Uite, eu si cand tai materialul pentru o noua rochie - niciodata n-am masurat cu metrul de croitorie, ci doar la ochi! - spun: "Mari croitori ai lumii, ajutati-ma voi! Doamne-ajuta-ma, taie tu in locul meu!". Si pot sa tai doi metri in linie dreapta, o cos de mana, iar rochia imi vine ca turnata. Am trait, inca din copilaria mea trista si saraca, o viata adevarata, nu una artificiala. Daca peste un minut s-ar lua curentul in toata lumea, eu as sti cum sa fac un foc, cum sa coc o paine, cum sa supravietuiesc. Am invatat de mica sa stiu sa ma descurc in orice situatie. Altii se vaita ca ar muri toata omenirea fara curent electric. Ba bine ca nu! Eu am alte planuri!In duminica Floriilor, la Palatul National al Copiilor din Bucuresti, incepand cu ora 19.00, Anca Parghel sustine un concert cu piese folclorice prelucrate in maniera jazz, alaturi de Orchestra Nationala Radio"
Interviu luat de Corina Pavel
Ii vad numele pe ecran..nu imi vine sa cred ca asta scrie: Anca Parghel a decedat.....Ma opresc..timpul se opreste in loc si incet mi se deruleaza in minte imaginea ei! Mereu vesela, mereu cu zambetul pe buze....si mereu transmitea un mesaj plin de energie pozitiva.....
Dumnezeu sa te odihneasca Anca! Putere copiilor tai si mai ales mutlkumim pentru lectiile de viata oferite!

Niciun comentariu: